Autori > Mihail Sebastian


Ultima ora - Actul 02 - Scena 10




ACTUL II

SCENA 10


Andronic, Bucsan

Bucsan: Dumneata ești domnul Andronic?

Andronic: Da. Cu cine am onoarea?

Bucsan: Știi dumneata prea bine.

Andronic: Ne-am mai cunoscut?

Bucsan: Eu nu. Dar dumneata… mă cunoști.

Andronic: Drept să spun… nu-mi aduc aminte.

Bucsan (tranșant): Sunt Grigore Bucsan.

Andronic: Bucsan! (Se gândește un moment.) Nu… nu-mi aduc aminte!

Bucsan (ironic): N-ai auzit niciodată de numele meu?

Andronic: Nu cred.

Bucsan (același joc): E un nume nou pentru dumneata? Necunoscut?

Andronic (ca și cum și-ar cere scuze pentru ignoranță): Îmi pare rău, dar…

Bucsan (ia o scrumieră de metal de pe birou și o ține în mână, cântărind-o parcă): Frumoasă scrumieră… (O întoarce scurt pe dos și o pune sub ochii lui Andronic.) Ce scrie aici?

Andronic (citind): Uzinele Bucsan.

Bucsan (ia de pe birou un bloc de hârtie și cu aceeași mișcare scurtă i-l pune sub nas): Și pe blocul acesta de hârtie ce scrie?

Andronic: Fabrica de Hârtie Bucsan…

Bucsan (rotește privirea prin odaie și alege un alt obiect, pe care îl aduce sub nasul lui Andronic): Și aici?

Andronic: Oțelăriile Bucsan.

Bucsan (se apropie de Andronic și, cu o mișcare bruscă, îi rupe nasturele de la haină, arătându-i-l): Și aici?

Andronic: Fabrica de Nasturi Bucsan.

Bucsan: Și dumneata nu mă cunoști! Nu e nimic în casa asta care să nu fi trecut prin mâinile mele. Nu e nimic în tot orașul ăsta care să nu poarte imprimat numele meu. Și dumneata nu mă cunoști! Ascensorul cu care te urci e un ascensor Bucsan. Betonul din care e clădită casa e beton Bucsan. Ghetele pe care le porți sunt lucrate cu talpă Bucsan. Asfaltul pe care umbli e asfalt Bucsan. Și dumneata nu mă cunoști!

Andronic (uimit, încurcat): Domnule, vă cer scuze. Sunt sincer impresionat. E într-adevăr nepermis ca un nume atât de popular, atât de răspândit, să-mi fie necunoscut. Dar vedeți, eu duc o viată retrasă, singuratecă, sunt absorbit de lucrările mele, sunt distrat…

Bucsan: Termină, domnule! Să lăsăm glumele. Am venit să vorbesc cu dumneata răspicat. E felul meu obișnuit de vorbă. Nu-mi plac intermediari și nici fraze. Afaceri de astea îmi place să le rezolv singur și direct. Spune: cât vrei?

Andronic: Nu vă înțeleg.

Bucsan (răspicat): Câți bani vrei?

Andronic: Pentru ce? Ce să fac cu ei?

Bucsan: Treaba dumitale. Eu te întreb doar: cât? Și dacă-mi convine, plătesc.

Andronic: E vorba de o donație?

Bucsan (printre dinți): Da. Donație.

Andronic: Pentru Institutul meu de istorie antică?

Bucsan: Îmi place formula. Nu pentru dumneata — pentru institut. Ingenios!

Andronic: Domnule Bucsan, nu vă pot spune cât sunt de emoționat. Lucrăm la institut în condiții materiale grele. Ne lipsește o mare bibliotecă de specialitate. De mult doream să pot crea câteva burse pentru studenții mei. Eu însumi mă gândeam să întreprind o călătorie de studii în Asia. Toate acestea, sau o parte din ele, le-am putea realiza datorită generozității…

Bucsan (și-a pierdut răbdarea): Ascultă, domnule! Am citit articolul dumitale de azi-dimineață.

Andronic: L-ați citit? Și v-a interesat?

Bucsan: Dumneata ce crezi?

Andronic: Nu îndrăznesc să sper. E o chestiune atât de străină de preocupările dumneavoastră obișnuite.

Bucsan: Și nu-mi dai voie?

Andronic (intimidat): Eu…

Bucsan: Nu-mi dai voie să fac altceva decât am făcut până azi? E interzis? E interzis, de exemplu, să mă ocup de cereale?

Andronic: Ce vreți să spuneți?

Bucsan: E interzis să mă ocup de ovăz? Dumneata numești asta un monopol al ovăzului.

Andronic (măgulit): Ați reținut expresia!

Bucsan: Da. Închipuiește-ți că am reținut-o. Te poți felicita. Ai lovit bine.

Andronic: Vedeți, mi-am dat foarte bine seama că e o expresie îndrăzneață, oarecum improprie, care ar avea nevoie de lămuriri suplimentare…

Bucsan: Dar ai preferat să le lași pentru altă dată.

Andronic: Întocmai. Dacă va fi nevoie, voi reveni mai pe larg.

Bucsan: Nu va fi nevoie.

Andronic: Totuși, cred că anumite explicații sunt necesare.

Bucsan: Îți spun eu că nu sunt.

Andronic: Mă tem să nu se creadă că e o eroare la mijloc, o eroare grosolană. Ovăzul la care mă refer nu e cereala comună pe care o cunoaștem toți sub numele popular de ovăz și sub denumirea științifică de "avena-nuda"…

Bucsan: Absurd!

Andronic: Evident că-i absurd. Acest ovăz nici nu exista pe vremea lui Alexandru. E o plantă care în Europa a apărut abia în secolul XIII, iar în Asia probabil mult mai târziu.

Bucsan: Mai târziu sau mai devreme, să venim la chestiune.

Andronic: Dar tocmai aceasta e chestiunea. Și e foarte delicată. Eu presupun că trebuie să fie un fel de ovăz sălbatec, poate o specie de "avena-sativa" sau, și mai probabil, o specie de "avena-vesca". Nu credeți…

Bucsan: Eu nu cred nimic.

Andronic: Aveți dreptate. În fond, aveți dreptate. Lucrurile sunt foarte complicate și certitudini nu există. După cum spuneam azi după masă la radio…

Bucsan: Ai vorbit la radio?

Andronic: Da. Azi după masă.

Bucsan: Despre re?

Andronic: Despre chestiunea asta.

Bucsan: Nenorocitule!

Andronic (lovit): Domnule!

Bucsan: Ce fel de șantaj e ăsta?

Andronic (uluit): Șantaj?

Bucsan: De ce te amesteci în meserii pe care nu le cunoști? Dacă nu știi cum se face un șantaj, lasă pe alții.

Andronic: Domnule, vă rog…

Bucsan: Ai scris un articol. Foarte bine. Am înțeles. Am venit. Veneam mai devreme dacă știam de unde să te iau. Dar ce nevoie mai aveai de radio? Spune! Răspunde! Explică! Vorbește! (Tonul a crescut mereu, iar cu ultimele cuvinte a devenit violent. Apropiindu-se de Andronic, îl apucă cu mâinile de reverele hainei.) Vorbește, n-auzi? De ce taci?

Andronic (palid, năucit): Nu știu… nu știu ce să răspund… Nu știu ce vreți.

Bucsan: Canalie!

Andronic: E o neînțelegere. Poate nu știți cine sunt… poate căutați pe altcineva… Eu sunt profesorul Alexandru Andronic. Alexandru Andronic.

Bucsan: Și eu sunt Bucsan. Grigore Bucsan. Vrei să te măsori cu mine? (Plin de dispreț:) Dumneata?

Andronic: Domnule, vă repet că e la mijloc o confuzie, o îngrozitoare confuzie. Sau o farsă. Sau poate… sau poate… (Face un pas înapoi, un gest de îngrijorare abia stăpânită.)

Bucsan: Sau poate sunt nebun.

Andronic (repede): N-am spus asta.

Bucsan: Da. Într-un fel, sunt nebun. Nebun că viu aici să-ți ofer bani, în loc să te nimicesc cu o singură lovitură. Crezi dumneata serios că mi-ar fi greu mie, Grigore Bucsan, să lichidez un lefter ca dumneata? Dar nu vreau. Nu-mi plac scandaluri. Când pot, le evit.

Andronic: Atunci…

Bucsan: Atunci termină cu jocul ăsta stupid și vorbește. De unde cunoști afacerea Protar?

Andronic: Afacerea?

Bucsan: Protar.

Andronic: Nu înțeleg… Nu știu…

Bucsan: Nu înțelegi, nu știi, dar publici.

Andronic: Domnule, încă o dată, vă rog… vă rog să vă lămuriți, să vă explicați… Nu se poate, nu e cu putință…

Bucsan (ia cu un gest gazeta de pe masă și citește, sărind ici-acolo cuvinte din frază): "Vom arăta altă dată… convingerea noastră că de la Protar la Carum… faze insuficient studiate… ar merita să fie aduse la lumină." Cunoști fraza asta?

Andronic: Da.

Bucsan: Cine a scris-o?

Andronic: Eu.

Bucsan: Și nu știi ce e Protar?

Andronic: Nu e Protar. E Prophtasia.

Bucsan: Cum?

Andronic: Prophtasia. E o greșeală de tipar. În loc de Prothasia a apărut Protar. În loc de Kabul, Carun.

Bucsan: Îți bați joc de mine?

Andronic: De ce? Vă spun adevărul. Tot articolul e plin de greșeli. Am dat și o erată. Are să apară mâine.

Bucsan (bănuitor): Unde?

Andronic: În "Deșteptarea".

Bucsan: Iar? Îmi întinzi o nouă cursă?

Andronic: Cursă? Cum cursă? Ce fel de cursă? Nu vă spun că e o erată? Sunt zeci de greșeli și am vrut să se rectifice măcar unele din ele, cele mai grave… Prophtasia și Kabul nu sunt singurele. La drept vorbind, nici nu înțeleg de ce vă supără atât de mult. Pentru mine e penibil, fiindcă e articolul meu, dar dumneavoastră, ar trebui să vă fie indiferent. Prophtasia sau Protar, Kabul sau Carun…

Bucsan: Prophtasia… Ce înseamnă: Prophtasia?

Andronic: E un oraș vechi în Asia Mică.

Bucsan: Și Kabul?

Andronic: Un fluviu.

Bucsan (scurt): Nu cred.

Andronic: Vedeți-l pe hartă. (Arată cu degetul ceva pe harta care a rămas deschisă pe birou.) Sunt aici. Două etape în itinerariul lui Alexandru cel Mare..

Bucsan (oarecum dezarmat de evidenta inocentă a

tipului): Și dumneata vrei să cred că nu e nici o aluzie în articolul ăsta?

Andronic: Ce fel de aluzie?

Bucsan: Niciun subînțeles?

Andronic: Ce fel de subînțeles?

Bucsan (rămas pe gânduri, se întreabă mai mult pe el singur): Să fie oare posibil?… Să fie oare posibil?




Ultima ora - Actul 01 - Scena 01
Ultima ora - Actul 01 - Scena 02
Ultima ora - Actul 01 - Scena 03
Ultima ora - Actul 01 - Scena 04
Ultima ora - Actul 01 - Scena 05
Ultima ora - Actul 01 - Scena 06
Ultima ora - Actul 01 - Scena 07
Ultima ora - Actul 01 - Scena 08
Ultima ora - Actul 01 - Scena 09
Ultima ora - Actul 01 - Scena 10
Ultima ora - Actul 01 - Scena 11
Ultima ora - Actul 01 - Scena 12
Ultima ora - Actul 01 - Scena 13
Ultima ora - Actul 01 - Scena 14
Ultima ora - Actul 01 - Scena 15
Ultima ora - Actul 01 - Scena 16
Ultima ora - Actul 01 - Scena 17
Ultima ora - Actul 01 - Scena 18
Ultima ora - Actul 01 - Scena 19
Ultima ora - Actul 01 - Scena 20
Ultima ora - Actul 01 - Scena 21
Ultima ora - Actul 01 - Scena 22
Ultima ora - Actul 01 - Scena 23
Ultima ora - Actul 01 - Scena 24
Ultima ora - Actul 02 - Scena 01
Ultima ora - Actul 02 - Scena 02
Ultima ora - Actul 02 - Scena 03
Ultima ora - Actul 02 - Scena 04
Ultima ora - Actul 02 - Scena 05
Ultima ora - Actul 02 - Scena 06
Ultima ora - Actul 02 - Scena 07
Ultima ora - Actul 02 - Scena 08
Ultima ora - Actul 02 - Scena 09
Ultima ora - Actul 02 - Scena 10
Ultima ora - Actul 02 - Scena 11
Ultima ora - Actul 02 - Scena 12
Ultima ora - Actul 03 - Scena 01
Ultima ora - Actul 03 - Scena 02
Ultima ora - Actul 03 - Scena 03
Ultima ora - Actul 03 - Scena 04
Ultima ora - Actul 03 - Scena 05
Ultima ora - Actul 03 - Scena 06
Ultima ora - Actul 03 - Scena 07
Ultima ora - Actul 03 - Scena 08
Ultima ora - Actul 03 - Scena 09
Ultima ora - Actul 03 - Scena 10
Ultima ora - Actul 03 - Scena 11
Ultima ora - Actul 03 - Scena 12
Ultima ora - Actul 03 - Scena 13
Ultima ora - Actul 03 - Scena 14
Ultima ora - Actul 03 - Scena 15
Ultima ora - Actul 03 - Scena 16


Aceasta pagina a fost accesata de 688 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio