Autori > Stefan Iosif


Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 01



ACTUL I


PROLOGUL


(Intră Corul)


Corul

                                                                    Aicea, în Verona-ncântătoare,
                                                                    A două neamuri mândre veche ură
                                                                    A izbucnit din nou, prin certuri care
                                                                    Să curgă sânge mult de frați făcură.
                                                                    Din cele două case-ndușmănite
                                                                    Ies doi îndrăgostiți loviți de soarte,
                                                                    Și vrajba cu nenorociri cumplite
                                                                    Sfârșește prin a tinerilor moarte.
                                                                    Iubirea lor cu soartă-ngrozitoare
                                                                    Și ura ce nu poate fi-mpăcată
                                                                    Decât cu moartea scumpelor odoare,
                                                                    Pe scenă-n două ceasuri vi se-arată.
                                                                    De-aveți răbdare s-ascultați acestea,
                                                                    Ne-om strădui să-nfățișăm povestea.


SCENA I

O piata publica - Samson si Gregorio


Samson

                                                          Pe legea mea, Gregorio, să nu le mai permitem să ne ia de sus.


Gregorio

                                                          Nu, firește, căci am rămânea jos.


Samson

                                                          Vreau să spun că dacă ne-or mai lua la vale, să ne ținem la înălțime.


Gregorio

                                                          Da, numai băga de seamă, să nu ajungi la înălțimea furcilor.


Samson

                                                          Eu, când mă scoate cineva din țâțâni, nu știu multe.


Gregorio

                                                          Și eu nu știu multe care să te scoată din țâțâni.


Samson

                                                          O javră din casa Montague mă scoate din țâțâni.


Gregorio

                                                          A scoate din țâțâni se cheamă a urni din loc; dar viteazul stă locu-
                                                    lui. De aceea, pesemne, când tu ești scos din țâțâni, nimeni nu se mai
                                                    poate ține de tine.


Samson

                                                          O javră din casa Montague are să mă țină locului! Am să dau de
                                                    zid pe toți bărbații și pe toate femeile din casa Montague.


Gregorio

                                                          Atunci ești un om slab, că numai cei slabi se dau pe lângă ziduri.


Samson

                                                          Ai dreptate și de aceea femeile, care sunt vase de lut ce se sparg
                                                    lesne, totdeauna-s date la zid. De aceea am să arunc peste zid pe
                                                    bărbați și am să îndes în ziduri pe femei.


Gregorio

                                                          Cearta e între domnii noștri și între noi, slugile.


Samson

                                                          Ce-mi pasă! Am să fiu neom, și după ce-oi da gata pe barbați, mă
                                                    leg de fete. Are să fie vai și amar de pielea lor.


Gregorio

                                                          De pielea fetelor?


Samson

                                                          De pielea fetelor ori de fetia lor. Tot una-i!


Gregorio

                                                          Nu-i tot una pentru cine-o s-o pață.


Samson

                                                          O, au s-o pață cu mine, n-ai tu grijă. Știi că sunt un om și jumătate!


Gregorio

                                                          Tot e bine că nu ești o jumătate de om! Scoate spanga[1], uite că vin
                                                    doi de-ai lui Montague.
(Intră Abraham și Baltazar)


Samson

                                                          Gata! Începe tu sfada, eu te apăr din dos.


Gregorio

                                                          Din dos? Vrei să dai dosul?


Samson

                                                          Nu te teme de mine.


Gregorio

                                                          Nu, zău, să mă tem eu de tine?


Samson

                                                          Lasă atunci să fie legea cu noi, lasă-i pe ei să înceapă.


Gregorio

                                                          Am să strâmb din nas, când or trece. Zică ce-or pofti.


Samson

                                                          Ce-or îndrăzni, vrei să zici. Eu am să le dau cu tifla: dacă s-o
                                                    prinde, ei se fac de râs.


Abraham

                                                          Nouă ne dai cu tifla, signore?


Samson (la o parte, către Gregorio)

                                                          E de partea noastră dreptatea, dacă zic da?


Gregorio (la o parte, către Samson)

                                                          Nu.


Samson

                                                          Nu, signore. Nu vă dau cu tifla, signore. Dar dau și eu așa, cu tifla, signore.


Gregorio

                                                          Cauți ceartă, signore?


Abraham

                                                          Ceartă, signore? Nu, signore!


Samson

                                                          Altcum, de cauți ceartă, sunt la dispoziția dumitale.
                                                          Slujesc un stăpân tot așa de bun ca și al dumitale.


Abraham

                                                          Nu mai bun.


Samson

                                                          Bine, signore.
(Intră Benvolio)


Gregorio

                                                          Zi: mai bun; uite că vine un văr al stăpânului nostru.


Samson

                                                          Ba da, mai bun, signore.


Abraham

                                                          Minți.


Samson

                                                          Trageți spada dacă vă dă mâna!
                                                          Hai, Gregorio, nu-ți uita lovitura cea faimoasă!
(Se bat)


Benvolio

                                                          Nebunilor, vârâți spadele în teacă.Nu știți ce faceți!
(Intră Tybalt)


Tybalt

                                                          Ce te iei la harță cu slugile? Aici Benvolio!
                                                          Privește-ți moartea-n față!


Benvolio

                                                          Eu fac pace
                                                          Întoarce-ți spada-n teacă, sau mai bine
                                                          Ajută-mi să-i despart.


Tybalt

                                                          Nu ți-e rușine
                                                          Cu spada-n mână să vorbești de pace?
                                                          Urăsc cuvântul cum urăsc gheena,
                                                          Ca și pe toți Montaghii și pe tine!
                                                          Mișelule! Azi între noi se-alege! (Se luptă)


Un cetatean

                                                          Săriți! Săriți! Goniți-i cu ciomege!
                                                          Jos Capulet! Jos Montague!
                                                            (Intră Capulet în halat de noapte și Contesa Capulet)


Capulet

                                                          Ce-i larma
                                                          Aceasta? Dați-mi spada mea cea lungă!


Contesa Capulet

                                                          Nu, cârja! Cârja! Ce să faci cu spada?
                                                                  (Intră Montague și Contesa Montague)


Capulet

                                                          Vreau spada mea! Nu vezi cum mă sfidează
                                                          Cu arma-n mână Montague bătrânul?


Montague

                                                          Rușine, Capulet! Ești un mișel!


Contesa Montague

                                                          Nu! Nu vei face nici un pas spre el!
                                                                  (Intră Ducele Escalus cu suită)


Ducele

                                                          Supuși rebeli! Dușmani ai păcii care
                                                          Mânjiți cu sângele de vecin oțelul!
                                                          Creștini sunteți? Nu, - fiare ce vărsați
                                                          Izvorul purpur ce vă curge-n vine,
                                                          Spre-a stinge focul unei uri haine!
                                                          Jos armele! De-osânda cea mai cruntă
                                                          Se fac părtași toți cei ce legea-nfruntă,
                                                          Și luați aminte ce mâhnitul duce
                                                          Azi în auzul tuturor v-aduce:
                                                          De trei ori Montague și Capulet,
                                                          Iscarăți din senin, gâlcevi civile,
                                                          De trei ori ați silit, în aste zile,
                                                          Pe veronezii doritori de pace
                                                          Și-ncărunțiți în cinste, să-și dezbrace
                                                          Podoaba mândră ce frumos le șade
                                                          Și-n mâini să prindă vechile lor suliți
                                                          Mâncate de rugină, și pe uliți
                                                          Să lupte pentru ura ce vă roade!
                                                          De tulburați orașul înc-odată,
                                                          Plătiți cu viața pacea tulburată.
                                                          Și-acum voi toți ceilalți plecați în pace.
                                                          Bătrâne Capulet, tu mă urmează,
                                                          Tu, Montague veni-vei dup-amiază
                                                          La curtea noastră s-afli ce ne place
                                                          Să hotărâm în pricina aceasta.
                                                          Plecați, vă zic, de puneți preț pe viață!
                                                    (Pleacă toți, afară de Montague, Contesa Montague și Benvolio)


Montague

                                                          Nepoate, spune: tu ai fost de față,
                                                          Cine-a-nceput? cum a venit năpasta?


Benvolio

                                                          Când am sosit, se-ncăierase bine
                                                          Slujitorimea noastră cu a lor.
                                                          Eu sar cu spada-n mână să-i despart,
                                                          Atunci apare-nvăpăiatul Tybalt,
                                                          El mă provoacă, învârtindu-și pala[2]
                                                          Pe după cap, dar sfârtecă doar vântul,
                                                          Ce șuieră bătându-și joc de dânsul.
                                                          Pe când schimbăm noi lovituri și ghionturi,
                                                          S-adună gloata, crește-nvălmășeala,
                                                          Când iată vine Ducele...


Contesa Montague

                                                          Dar unde-i
                                                          Romeo?... L-ai văzut? Ce bine-mi pare
                                                          Că el n-a fost...


Benvolio

                                                          Contesă, azi la ceasul
                                                          Când nu mijise încă sfântul soare
                                                          La geamul aurit al aurorii,
                                                          Spre câmp mă duse în neștire pasul...
                                                          Acolo, pe alei, sub sicomorii[3]
                                                          Ce se întind spre-apus de-oraș, văzui
                                                          Pe fiul vostru rătăcind, dar care
                                                          Văzându-mă se adânci-n umbrare.
                                                          Înțelesei atunci dorința lui
                                                          De-a fi lăsat să meargă-ntr-ale sale
                                                          Chiar eu fiindu-mi mie de prisos -
                                                          Așa că fiecare bucuros
                                                          Fugi de cel care-i fugea din cale.


Montague

                                                          Știm că sporește-n dimineți senine
                                                          Cu lacrimi roua, și cu-adânci suspine
                                                          Cu nor din suflet înmulțește norii;
                                                          Când însă de la patul aurorii
                                                          Voiosul soare trage la o parte
                                                          Perdelele de umbră trist de moarte
                                                          Și palid mi se-ntoarce acas' feciorul
                                                          Și, ocolind lumina, trage storul,
                                                          Gonește afară ziua cea frumoasă
                                                          Și-o noapte nouă-și face-ascuns în casă,
                                                          Cu-aceste gânduri soarta rea-l așteaptă,
                                                          De nu cumva un sfat bun îl îndreaptă.


Benvolio

                                                          Dar pricina, o, nobil unchi, n-o știi?.


Montague

                                                          N-o știu și vai, nici nu o pot ghici...


Benvolio

                                                          Nu l-ai luat din scurt?



 




Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 01
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 01 (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 02
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 03
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 04
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 05
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 05 (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 01
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 02
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 02 (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 03
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 04
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 05
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 06
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 01
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 01  (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 02
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 02 (continuare)
Romeo si Julieta - Dictionar


Aceasta pagina a fost accesata de 118 ori.