Autori > Stefan Iosif
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 01
ACTUL I
PROLOGUL
(Intră Corul)
Corul
Aicea, în Verona-ncântătoare,
A două neamuri mândre veche ură
A izbucnit din nou, prin certuri care
Să curgă sânge mult de frați făcură.
Din cele două case-ndușmănite
Ies doi îndrăgostiți loviți de soarte,
Și vrajba cu nenorociri cumplite
Sfârșește prin a tinerilor moarte.
Iubirea lor cu soartă-ngrozitoare
Și ura ce nu poate fi-mpăcată
Decât cu moartea scumpelor odoare,
Pe scenă-n două ceasuri vi se-arată.
De-aveți răbdare s-ascultați acestea,
Ne-om strădui să-nfățișăm povestea.
SCENA I
O piata publica - Samson si Gregorio
Samson
Pe legea mea, Gregorio, să nu le mai permitem să ne ia de sus.
Gregorio
Nu, firește, căci am rămânea jos.
Samson
Vreau să spun că dacă ne-or mai lua la vale, să ne ținem la înălțime.
Gregorio
Da, numai băga de seamă, să nu ajungi la înălțimea furcilor.
Samson
Eu, când mă scoate cineva din țâțâni, nu știu multe.
Gregorio
Și eu nu știu multe care să te scoată din țâțâni.
Samson
O javră din casa Montague mă scoate din țâțâni.
Gregorio
A scoate din țâțâni se cheamă a urni din loc; dar viteazul stă locu-
lui. De aceea, pesemne, când tu ești scos din țâțâni, nimeni nu se mai
poate ține de tine.
Samson
O javră din casa Montague are să mă țină locului! Am să dau de
zid pe toți bărbații și pe toate femeile din casa Montague.
Gregorio
Atunci ești un om slab, că numai cei slabi se dau pe lângă ziduri.
Samson
Ai dreptate și de aceea femeile, care sunt vase de lut ce se sparg
lesne, totdeauna-s date la zid. De aceea am să arunc peste zid pe
bărbați și am să îndes în ziduri pe femei.
Gregorio
Cearta e între domnii noștri și între noi, slugile.
Samson
Ce-mi pasă! Am să fiu neom, și după ce-oi da gata pe barbați, mă
leg de fete. Are să fie vai și amar de pielea lor.
Gregorio
De pielea fetelor?
Samson
De pielea fetelor ori de fetia lor. Tot una-i!
Gregorio
Nu-i tot una pentru cine-o s-o pață.
Samson
O, au s-o pață cu mine, n-ai tu grijă. Știi că sunt un om și jumătate!
Gregorio
Tot e bine că nu ești o jumătate de om! Scoate spanga[1], uite că vin
doi de-ai lui Montague.
(Intră Abraham și Baltazar)
Samson
Gata! Începe tu sfada, eu te apăr din dos.
Gregorio
Din dos? Vrei să dai dosul?
Samson
Nu te teme de mine.
Gregorio
Nu, zău, să mă tem eu de tine?
Samson
Lasă atunci să fie legea cu noi, lasă-i pe ei să înceapă.
Gregorio
Am să strâmb din nas, când or trece. Zică ce-or pofti.
Samson
Ce-or îndrăzni, vrei să zici. Eu am să le dau cu tifla: dacă s-o
prinde, ei se fac de râs.
Abraham
Nouă ne dai cu tifla, signore?
Samson (la o parte, către Gregorio)
E de partea noastră dreptatea, dacă zic da?
Gregorio (la o parte, către Samson)
Nu.
Samson
Nu, signore. Nu vă dau cu tifla, signore. Dar dau și eu așa, cu tifla, signore.
Gregorio
Cauți ceartă, signore?
Abraham
Ceartă, signore? Nu, signore!
Samson
Altcum, de cauți ceartă, sunt la dispoziția dumitale.
Slujesc un stăpân tot așa de bun ca și al dumitale.
Abraham
Nu mai bun.
Samson
Bine, signore.
(Intră Benvolio)
Gregorio
Zi: mai bun; uite că vine un văr al stăpânului nostru.
Samson
Ba da, mai bun, signore.
Abraham
Minți.
Samson
Trageți spada dacă vă dă mâna!
Hai, Gregorio, nu-ți uita lovitura cea faimoasă!
(Se bat)
Benvolio
Nebunilor, vârâți spadele în teacă.Nu știți ce faceți!
(Intră Tybalt)
Tybalt
Ce te iei la harță cu slugile? Aici Benvolio!
Privește-ți moartea-n față!
Benvolio
Eu fac pace
Întoarce-ți spada-n teacă, sau mai bine
Ajută-mi să-i despart.
Tybalt
Nu ți-e rușine
Cu spada-n mână să vorbești de pace?
Urăsc cuvântul cum urăsc gheena,
Ca și pe toți Montaghii și pe tine!
Mișelule! Azi între noi se-alege! (Se luptă)
Un cetatean
Săriți! Săriți! Goniți-i cu ciomege!
Jos Capulet! Jos Montague!
(Intră Capulet în halat de noapte și Contesa Capulet)
Capulet
Ce-i larma
Aceasta? Dați-mi spada mea cea lungă!
Contesa Capulet
Nu, cârja! Cârja! Ce să faci cu spada?
(Intră Montague și Contesa Montague)
Capulet
Vreau spada mea! Nu vezi cum mă sfidează
Cu arma-n mână Montague bătrânul?
Montague
Rușine, Capulet! Ești un mișel!
Contesa Montague
Nu! Nu vei face nici un pas spre el!
(Intră Ducele Escalus cu suită)
Ducele
Supuși rebeli! Dușmani ai păcii care
Mânjiți cu sângele de vecin oțelul!
Creștini sunteți? Nu, - fiare ce vărsați
Izvorul purpur ce vă curge-n vine,
Spre-a stinge focul unei uri haine!
Jos armele! De-osânda cea mai cruntă
Se fac părtași toți cei ce legea-nfruntă,
Și luați aminte ce mâhnitul duce
Azi în auzul tuturor v-aduce:
De trei ori Montague și Capulet,
Iscarăți din senin, gâlcevi civile,
De trei ori ați silit, în aste zile,
Pe veronezii doritori de pace
Și-ncărunțiți în cinste, să-și dezbrace
Podoaba mândră ce frumos le șade
Și-n mâini să prindă vechile lor suliți
Mâncate de rugină, și pe uliți
Să lupte pentru ura ce vă roade!
De tulburați orașul înc-odată,
Plătiți cu viața pacea tulburată.
Și-acum voi toți ceilalți plecați în pace.
Bătrâne Capulet, tu mă urmează,
Tu, Montague veni-vei dup-amiază
La curtea noastră s-afli ce ne place
Să hotărâm în pricina aceasta.
Plecați, vă zic, de puneți preț pe viață!
(Pleacă toți, afară de Montague, Contesa Montague și Benvolio)
Montague
Nepoate, spune: tu ai fost de față,
Cine-a-nceput? cum a venit năpasta?
Benvolio
Când am sosit, se-ncăierase bine
Slujitorimea noastră cu a lor.
Eu sar cu spada-n mână să-i despart,
Atunci apare-nvăpăiatul Tybalt,
El mă provoacă, învârtindu-și pala[2]
Pe după cap, dar sfârtecă doar vântul,
Ce șuieră bătându-și joc de dânsul.
Pe când schimbăm noi lovituri și ghionturi,
S-adună gloata, crește-nvălmășeala,
Când iată vine Ducele...
Contesa Montague
Dar unde-i
Romeo?... L-ai văzut? Ce bine-mi pare
Că el n-a fost...
Benvolio
Contesă, azi la ceasul
Când nu mijise încă sfântul soare
La geamul aurit al aurorii,
Spre câmp mă duse în neștire pasul...
Acolo, pe alei, sub sicomorii[3]
Ce se întind spre-apus de-oraș, văzui
Pe fiul vostru rătăcind, dar care
Văzându-mă se adânci-n umbrare.
Înțelesei atunci dorința lui
De-a fi lăsat să meargă-ntr-ale sale
Chiar eu fiindu-mi mie de prisos -
Așa că fiecare bucuros
Fugi de cel care-i fugea din cale.
Montague
Știm că sporește-n dimineți senine
Cu lacrimi roua, și cu-adânci suspine
Cu nor din suflet înmulțește norii;
Când însă de la patul aurorii
Voiosul soare trage la o parte
Perdelele de umbră trist de moarte
Și palid mi se-ntoarce acas' feciorul
Și, ocolind lumina, trage storul,
Gonește afară ziua cea frumoasă
Și-o noapte nouă-și face-ascuns în casă,
Cu-aceste gânduri soarta rea-l așteaptă,
De nu cumva un sfat bun îl îndreaptă.
Benvolio
Dar pricina, o, nobil unchi, n-o știi?.
Montague
N-o știu și vai, nici nu o pot ghici...
Benvolio
Nu l-ai luat din scurt?
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 01
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 01 (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 02
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 03
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 04
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 05
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 05 (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 01
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 02
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 02 (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 03
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 04
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 05
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 06
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 01
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 01 (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 02
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 02 (continuare)
Romeo si Julieta - Dictionar
Aceasta pagina a fost accesata de 711 ori.