Autori > Stefan Iosif


Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 03



ACTUL II


SCENA A III-A


Chilia Fratelui Lorenzo

Intra Fratele Lorenzo cu un cos in mana


Lorenzo

                                                          Ursuzei nopții îi râd în față zorii
                                                          Împestrițând cu dungi de raze norii
                                                          La răsărit. Greoiul întuneric
                                                          S-abate încet, ca un bețiv, din calea
                                                          Zoritei roți de foc a lui Titan.
                                                          Dar până ce al soarelui feeric
                                                          Ochi arzător din neguri scoate valea,
                                                          Înveselind văzduhul diafan,
                                                          Eu trebuie cu ierburi veninoase
                                                          Și flori ce poartă sucuri prețioase
                                                          Să-mi umplu coșulețul cu nuiele,
                                                          Că-s însușiri alese-n toate-acele.
                                                          Țărâna-i mama firii și sicriul,
                                                          Ea face din ce-i mort să nască viul,
                                                          Și sânul ei îl dă la fiecare,
                                                          La toți copiii de-orice soi ce are.
                                                          Ce felurite sunt în lume toate!
                                                          O, sunt puteri de viață minunate
                                                          În ierburi, în copaci, în piatră chiar!
                                                          Din toate câte din pământ răsar
                                                          Nimic nu-i rău, să n-aibă parte bună,
                                                          Ci-n rău ce-i bun adesea se răzbună,
                                                          Când e-abătută calea lui cea dreaptă.
                                                          Virtutea chiar se poate face viciu
                                                          Și viciul poate-a se-nălța prin faptă.
                                                          E și balsam de leac într-un caliciu
                                                          Gingaș de floare dar e și otravă;
                                                          Când o miroși, mireasma e suavă,
                                                          Dar când o guști, inima nu-ți mai bate.
                                                          În om, ca și în plantă și în toate,
                                                          Sunt doi stăpâni mereu în dușmănie:
                                                          E bunul har, e crunta lăcomie.
                                                          Și când spre cel mai rău înclină sorții
                                                          Atuncea vine și-nghite-al morții
                                                          Balaur...


Romeo

                                                                      Bună-dimineața, tată!


Lorenzo

                                                          Benedicite[12].Ce dulce glas
                                                          Îmi dă voios binețe la un ceas
                                                          Așa devreme? Tânărul meu fiu,
                                                          De te-ai scula așa de timpuriu
                                                          Se cheamă că ți-e creierul aprins;
                                                          Eu sunt bătrân, cu grijile deprins,
                                                          Și grijile țin ochiul treaz: dar când
                                                          Ești tânăr, sănătos, lipsit de gând,
                                                          Atunci de aur ți-este pururi somnul.
                                                          De-aceea aș putea să jur că domnul
                                                          Romeo e trezit de vreo mâhnire.
                                                          Chiar de mă-nșel nu-i mare osebire,
                                                          Un lucru tot rămâne-adevărat:
                                                          Romeo-al meu n-a fost azi noapte-n pat.


Romeo

                                                          N-am fost; dar și mai dulce-mi fu hodina.


Lorenzo

                                                          Rău, fiule! Ai fost la Rozalina?


Romeo

                                                          La Rozalina, tată? S-a sfârșit
                                                          Cu numele și chinul ăstui nume!


Lorenzo

                                                          Dar unde-ai fost atunci? Pe altă lume?


Romeo

                                                          Nici nu-i nevoie să mă-ntrebi, că-ți spun:
                                                          Am fost aseară la ospăț în casa
                                                          Dușmanului, și m-a rănit frumoasa
                                                          Pe care am rănit-o. Tată - vin' deci
                                                          Să-ți cerem sfântul leac și să ne vindeci.
                                                          Vezi, sfinte-acum, ce bun creștin sunt eu,
                                                          Mă rog acum pentru dușmanul meu?


Lorenzo

                                                          Vorbește pe-nțeles și răspicat,
                                                          Căci la o spovedanie-n doi peri
                                                          La fel și dezlegarea-i, ce o ceri.


Romeo

                                                          Atunci, ascultă-mă: ți-o spun curat
                                                          Că sunt înamorat nebun de fata
                                                          Lui Capulet, - și prea frumoasa fată
                                                          De-asemeni e de mine-namorată.
                                                          Suntem deci una și rămâne doar
                                                          Să fim uniți de preot la altar.
                                                          Cum, unde, când ne-am cunoscut și cum
                                                          Ne-am logodit, ți-oi povestit pe drum,
                                                          Dar te implor chiar azi să ne cununi.


Lorenzo

                                                          Pe San Francisco! Tu grăiești minuni!
                                                          Dar Rozalina?... Tinerii, se pare,
                                                          Că nu iubesc decât din ochi. Ce-amare
                                                          Șiroaie-au curs pe fața ta slăbită,
                                                          Și-n lacrimi câtă sare risipită,
                                                          Spre a săra iubirea-ți nesărată!
                                                          De jalea-ți încă-nnegurată
                                                          Și plânsul tău îmi vâjâie-n urechi
                                                          Pe-obraji porți urma lacrimilor vechi:
                                                          O, dac-ai plâns și-ai suferit vreodată
                                                          A fost de dragul Rozalinei numa'...
                                                          Și te-ai schimbat, n-o mai iubești acuma!


Romeo

                                                          Adesea mă dojeneai pentru-nclinarea
                                                          Ce-aveam spre ea.


Lorenzo

                                                                                   Ba nu, ci pentru marea
                                                          Ta nebunie, dragul meu!


Romeo

                                                                                   Ziceai:
                                                          Îngroapă-ți dragostea!


Lorenzo

                                                                                   Dar nu să ai
                                                          O alta-n schimb.


Romeo

                                                                                   Te rog nu mă certa,
                                                          Aceea care-mi este acuma dragă
                                                          Mi-a dat și ea iubirea ei întreagă,
                                                          Cealaltă nu era deloc așa.


Lorenzo

                                                          Firește, căci îți pricepuse firea,
                                                          O vorbă goală doar ți-era iubirea.
                                                          Dar cred că pot să-ți vin în ajutor,
                                                          Căci, poate, prin această legătură,
                                                          A celor două neamuri vechea ură
                                                          Se va topi în noul tău amor.


Romeo

                                                          Să mergem, sunt așa zorit.


Lorenzo

                                                                        Ușor
                                                          Și-nțeleptește, tânăr visător!
                                                          Nu e cuminte-așa s-o iei cu zorul,
                                                          Că poți prea lesne să-ți scrântești piciorul. (Iese)





Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 01
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 01 (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 02
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 03
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 04
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 05
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 05 (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 01
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 02
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 02 (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 03
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 04
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 05
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 06
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 01
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 01  (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 02
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 02 (continuare)
Romeo si Julieta - Dictionar


Aceasta pagina a fost accesata de 85 ori.