Autori > Stefan Iosif


Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 03



ACTUL I


SCENA A III-A

O camera in casa lui Capulet

Contesa Capulet si Doica, apoi Julieta


Contesa Capulet

                                                          Unde mi-e fata? Doică, mergi de-o cheamă.


Doica

                                                          Pe fecioria mea - pe când eram
                                                          De doisprezece ani - zău, c-am strigat-o!
                                                          Hei, mititico! Vino, puica mamei,
                                                          O, doamne! Unde-i? Julieta!... Iat-o!


Julieta

                                                          Ce e? Cine mă cheamă?


Doica

                                                                                         Maică-ta!


Julieta

                                                          Aci sunt, scumpă mamă! Ce dorești?


Contesa Capulet

                                                          E vorba... Doică, lasă-ne puțin...
                                                          Avem o taină... stai mai bine, doică!
                                                          M-am răzgândit; ne-om sfătui tustrele.
                                                          Tu știi că fata noastră-i măricică...


Doica

                                                          Păi da, știu anii ei pe zi, pe ceas!


Contesa Capulet

                                                          N-a împlinit patrusprezece ani.


Doica

                                                          Mă jur pe paisprezece dinți ai mei,
                                                          Deși nu am decât vreo patru doar,
                                                          Ea n-are încă paisprezece ani!
                                                          Cât mai avem de azi pân' la Sân Petru?


Contesa Capulet

                                                          Vreo două săptămâni și-o zi ori două.


Doica

                                                          Oricâte zile, atuncea când or fi
                                                          Sân Petru, tocmai în ajunul zilei
                                                          Se-ncheie de la nașterea copilei
                                                          Chiar paisprezece ani. Că doar Suzana -
                                                          S-o odihnească Dumnezeu, sărmana,
                                                          Acu-i în cer, n-avui de dânsa parte!
                                                          Suzica mea era de vârsta ei; -
                                                          Dar, cum spuneam, în seara de Sân Petru,
                                                          Ea era tocmai paisprezece ani, -
                                                          Îi era, pot s-o spun, și cu temei![4]!...
                                                          Acu-s unspre'ce ani, de-a fost cutremur,
                                                          Și-am întărcat-o (cât oi fi pe lume,
                                                          N-am s-o mai uit) taman în ziua-aceea,
                                                          Mi-am pus pelin pe sfârc și mă prăjeam
                                                          La soare, sub cotețul de porumb, -
                                                          La Mantua erați Măria Voastră, -
                                                          Țin minte parcă-i ieri; și cum spuneam:
                                                          Când a gustat pelinul ce-l pusesem
                                                          Pe sfârcul țâței și-l găsi amar -
                                                          Să fi văzut cum s-a zborșit micuța
                                                          Și cum mi-a bozolit, drăcșorul, sânul!
                                                          Și... trosc! făcu atunci proumbăria.
                                                          N-a fost nevoie să-mi mai spună: fugi!
                                                          Și-s unsprezece ani în cap de-atunci,
                                                          Că ea sta copăcel pe-atunci, drăguță,
                                                          Pe sfânta cruce, chiar cerea să umble
                                                          Și forfotea de colo pâna colo...
                                                          Cu-o zi-nainte se plesnise-n frunte
                                                          Căzând cu fața-n jos, și omul meu -
                                                          Să-l ierte Cel de sus! - era un om
                                                          Așa de hâtru! - o ridică-n brațe:
                                                          «Hai», zice el, «căzuși, așa, pe față?
                                                          Când îi fi mare, ai să cazi pe spate!
                                                          Așa-i Julico?» și, o, Preacurată!
                                                          Ea tace-atunci din plâns și zice «Da!»
                                                          Vezi cum se prinde gluma câteodată!
                                                          O mie de-ani de-aș mai trăi, nu uit.
                                                          «Așa-i Julico?» zice el; ea tace
                                                          Din plâns și zice: «Da!»


Contesa Capulet

                                                                                       Destul acuma,
                                                          Te rog să taci puțin.


Doica

                                                                                       Tac, doamnă dragă,
                                                          Dar nu mă pot opri să nu fac haz
                                                          Cum ea tăcu din plâns și zise: «Da!»
                                                          Și-avea cucui-n frunte cât o prună!
                                                          Și cum țipa! «Hai» - zicea omul meu, -
                                                          «Căzuși pe față? Ai să cazi pe spate
                                                          Când te vei face mare, nu-i așa?»
                                                          Ea tace atunci din plâns și zice: «Da!»


Julieta

                                                          Ci taci acum și tu odată, doică!


Doica

                                                          Tac, uite tac! Te aibă Domnu-n pază-i!
                                                          Că doară tu ai fost cea mai frumoasă
                                                          Păpușă care-am alăptat-o eu!
                                                          S-ajung să te mai văd de-acum mireasă
                                                          Și nu mai vreau nimica.


Contesa

                                                                                        Da, mireasă!
                                                          Da, asta e chiar ce vroiam să spun.
                                                          Ce zici, copilă, vrei să te măriți?


Julieta

                                                          Să mă mărit? Nici nu visez măcar
                                                          Înalta cinste...


Doica

                                                                            Cinste! Auziți!
                                                          Aș spune zău c-a supt înțelepciunea
                                                          Cu laptele, de n-aș fi Doica ei!


Contesa

                                                          Aci-n Verona-s mame azi, femei
                                                          Cinstite și mai tinere ca tine.
                                                          De nu mă-nșel eram și eu ca ele
                                                          La vârsta-n care tu ești fată încă.
                                                          Într-un cuvânt: Paris îți cere mâna...


Doica

                                                          Și-i un fecior, fetico! O comoară
                                                          Nu alta!


Contesa

                                                                   A Veronei primăvară
                                                          Nu numără o mai aleasă floare.


Doica

                                                          Curat, o floare! Floare! Ce spuneam?!


Contesa

                                                          Ce zici de-acest fecior de mare neam?
                                                          Deseară vine la serbarea noastră.
                                                          Citește-i dar în mândra carte-a feții
                                                          Ce-a scris într-însa mâna cea măiastră
                                                          Neîntrecută-n nuri a frumuseții;
                                                          Scrutează-i trăsăturile-i alese
                                                          Și, dacă dai de lucruri ne-nțelese,
                                                          În scrisul umed al privirii sale
                                                          Găsești, la colțuri, note marginale.
                                                          Acest volum de-amor, amant răzleț,
                                                          De s-ar lega, ar fi fără de preț,
                                                          Și strălucirea scumpului tezaur
                                                          S-ar revărsa și-asupra îmbrăcăminții
                                                          Se-nchide-n copcii de-aur basmul de-aur...
                                                          Astfel și tu, dacă-ți asculți părinții
                                                          Și-ți faci din Paris ținta fericirii,
                                                          Vei fi, făr' a scădea deloc, părtașă
                                                          Și-a bogăției lui și-a strălucirii...


Doica

                                                          Să cadă? Nicidecum! Ferit-a sfântul!
                                                          Că doar femeia prin bărbat se-ngrașă...


Contesa

                                                          Acum doresc să-ți spui și tu cuvântul


Julieta

                                                          Doresc să văd și eu de-i cu putință
                                                          Să-mi placă, dacă-l văd, precum ai spus.
                                                          Dar nu voi trece de hotarul pus,
                                                          Iubită mamă, chiar de-a ta voință.
(Intră un servitor)


Servitorul

          Doamnă, oaspeții au sosit, masa e servită, D-voastră sunteți chemată, domnișoara dorită și Doica la bufet blestemată și toate sunt în toi.Trebuie să dau fuga să servesc.
                    Vă rog poftiți numaidecât.
(Pleacă)


Contesa

                                                          Venim acum. Te-așteaptă Paris, dragă.
                                                          Să mergem.


Doica

                                                          Mergi, și adaugă, copile,
                                                          Nopți vesele la veselele zile!




Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 01
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 01 (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 02
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 03
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 04
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 05
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 05 (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 01
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 02
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 02 (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 03
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 04
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 05
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 06
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 01
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 01  (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 02
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 02 (continuare)
Romeo si Julieta - Dictionar


Aceasta pagina a fost accesata de 90 ori.