Autori > Stefan Iosif
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 03
ACTUL I
SCENA A III-A
O camera in casa lui Capulet
Contesa Capulet si Doica, apoi Julieta
Contesa Capulet
Unde mi-e fata? Doică, mergi de-o cheamă.
Doica
Pe fecioria mea - pe când eram
De doisprezece ani - zău, c-am strigat-o!
Hei, mititico! Vino, puica mamei,
O, doamne! Unde-i? Julieta!... Iat-o!
Julieta
Ce e? Cine mă cheamă?
Doica
Maică-ta!
Julieta
Aci sunt, scumpă mamă! Ce dorești?
Contesa Capulet
E vorba... Doică, lasă-ne puțin...
Avem o taină... stai mai bine, doică!
M-am răzgândit; ne-om sfătui tustrele.
Tu știi că fata noastră-i măricică...
Doica
Păi da, știu anii ei pe zi, pe ceas!
Contesa Capulet
N-a împlinit patrusprezece ani.
Doica
Mă jur pe paisprezece dinți ai mei,
Deși nu am decât vreo patru doar,
Ea n-are încă paisprezece ani!
Cât mai avem de azi pân' la Sân Petru?
Contesa Capulet
Vreo două săptămâni și-o zi ori două.
Doica
Oricâte zile, atuncea când or fi
Sân Petru, tocmai în ajunul zilei
Se-ncheie de la nașterea copilei
Chiar paisprezece ani. Că doar Suzana -
S-o odihnească Dumnezeu, sărmana,
Acu-i în cer, n-avui de dânsa parte!
Suzica mea era de vârsta ei; -
Dar, cum spuneam, în seara de Sân Petru,
Ea era tocmai paisprezece ani, -
Îi era, pot s-o spun, și cu temei![4]!...
Acu-s unspre'ce ani, de-a fost cutremur,
Și-am întărcat-o (cât oi fi pe lume,
N-am s-o mai uit) taman în ziua-aceea,
Mi-am pus pelin pe sfârc și mă prăjeam
La soare, sub cotețul de porumb, -
La Mantua erați Măria Voastră, -
Țin minte parcă-i ieri; și cum spuneam:
Când a gustat pelinul ce-l pusesem
Pe sfârcul țâței și-l găsi amar -
Să fi văzut cum s-a zborșit micuța
Și cum mi-a bozolit, drăcșorul, sânul!
Și... trosc! făcu atunci proumbăria.
N-a fost nevoie să-mi mai spună: fugi!
Și-s unsprezece ani în cap de-atunci,
Că ea sta copăcel pe-atunci, drăguță,
Pe sfânta cruce, chiar cerea să umble
Și forfotea de colo pâna colo...
Cu-o zi-nainte se plesnise-n frunte
Căzând cu fața-n jos, și omul meu -
Să-l ierte Cel de sus! - era un om
Așa de hâtru! - o ridică-n brațe:
«Hai», zice el, «căzuși, așa, pe față?
Când îi fi mare, ai să cazi pe spate!
Așa-i Julico?» și, o, Preacurată!
Ea tace-atunci din plâns și zice «Da!»
Vezi cum se prinde gluma câteodată!
O mie de-ani de-aș mai trăi, nu uit.
«Așa-i Julico?» zice el; ea tace
Din plâns și zice: «Da!»
Contesa Capulet
Destul acuma,
Te rog să taci puțin.
Doica
Tac, doamnă dragă,
Dar nu mă pot opri să nu fac haz
Cum ea tăcu din plâns și zise: «Da!»
Și-avea cucui-n frunte cât o prună!
Și cum țipa! «Hai» - zicea omul meu, -
«Căzuși pe față? Ai să cazi pe spate
Când te vei face mare, nu-i așa?»
Ea tace atunci din plâns și zice: «Da!»
Julieta
Ci taci acum și tu odată, doică!
Doica
Tac, uite tac! Te aibă Domnu-n pază-i!
Că doară tu ai fost cea mai frumoasă
Păpușă care-am alăptat-o eu!
S-ajung să te mai văd de-acum mireasă
Și nu mai vreau nimica.
Contesa
Da, mireasă!
Da, asta e chiar ce vroiam să spun.
Ce zici, copilă, vrei să te măriți?
Julieta
Să mă mărit? Nici nu visez măcar
Înalta cinste...
Doica
Cinste! Auziți!
Aș spune zău c-a supt înțelepciunea
Cu laptele, de n-aș fi Doica ei!
Contesa
Aci-n Verona-s mame azi, femei
Cinstite și mai tinere ca tine.
De nu mă-nșel eram și eu ca ele
La vârsta-n care tu ești fată încă.
Într-un cuvânt: Paris îți cere mâna...
Doica
Și-i un fecior, fetico! O comoară
Nu alta!
Contesa
A Veronei primăvară
Nu numără o mai aleasă floare.
Doica
Curat, o floare! Floare! Ce spuneam?!
Contesa
Ce zici de-acest fecior de mare neam?
Deseară vine la serbarea noastră.
Citește-i dar în mândra carte-a feții
Ce-a scris într-însa mâna cea măiastră
Neîntrecută-n nuri a frumuseții;
Scrutează-i trăsăturile-i alese
Și, dacă dai de lucruri ne-nțelese,
În scrisul umed al privirii sale
Găsești, la colțuri, note marginale.
Acest volum de-amor, amant răzleț,
De s-ar lega, ar fi fără de preț,
Și strălucirea scumpului tezaur
S-ar revărsa și-asupra îmbrăcăminții
Se-nchide-n copcii de-aur basmul de-aur...
Astfel și tu, dacă-ți asculți părinții
Și-ți faci din Paris ținta fericirii,
Vei fi, făr' a scădea deloc, părtașă
Și-a bogăției lui și-a strălucirii...
Doica
Să cadă? Nicidecum! Ferit-a sfântul!
Că doar femeia prin bărbat se-ngrașă...
Contesa
Acum doresc să-ți spui și tu cuvântul
Julieta
Doresc să văd și eu de-i cu putință
Să-mi placă, dacă-l văd, precum ai spus.
Dar nu voi trece de hotarul pus,
Iubită mamă, chiar de-a ta voință.
(Intră un servitor)
Servitorul
Doamnă, oaspeții au sosit, masa e servită, D-voastră sunteți chemată, domnișoara dorită și Doica la bufet blestemată și toate sunt în toi.Trebuie să dau fuga să servesc.
Vă rog poftiți numaidecât.
(Pleacă)
Contesa
Venim acum. Te-așteaptă Paris, dragă.
Să mergem.
Doica
Mergi, și adaugă, copile,
Nopți vesele la veselele zile!
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 01
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 01 (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 02
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 03
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 04
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 05
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 05 (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 01
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 02
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 02 (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 03
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 04
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 05
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 06
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 01
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 01 (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 02
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 02 (continuare)
Romeo si Julieta - Dictionar
Aceasta pagina a fost accesata de 604 ori.