Autori > Stefan Iosif


Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 06



ACTUL II


SCENA A VI-A

Chilia Fratelui Lorenzo

Intra Fratele Lorenzo si Romeo


Lorenzo

                                                          Reverse-și Domnul harul său ceresc
                                                          Asupra-acestor mâini ce le unesc,
                                                          Ca nici o grijă-n zilele ce vin
                                                          Să nu ne musrtre cugetul...


Romeo

                                                                                  Amin!
                                                          Dar griji oricâte pot de-acum să vină
                                                          Nu cuvârșesc plăcerea cea divină
                                                          Când știu că Julieta e a mea!
                                                          Așează mâna ei în mâna mea,
                                                          Unește-le, prin binecuvântare,
                                                          Și moartea poate-apoi să mă sugrume,
                                                          Căci mi-am trăit norocul meu pe lume!


Lorenzo

                                                          Asemeni patimi oarbe n-au norocul
                                                          Să țină mult: ca pulberea și focul
                                                          Se mistuie-n întâia sărutare!
                                                          Cât e de dulce mierea, tot dezgustă
                                                          Pe-acela ce prea multă miere gustă,
                                                          De-aceea nu fii lacom, nici prea dornic:
                                                          Atunci numai norocul e statornic.
                                                          Târziu acel ce-i prea grăbit s-alerge
                                                          Ajunge, ca și-acel ce prea-ncet merge.
(Intră Julieta)

                                                          Provește-o! Piciorușele-i ușoare
                                                          Nu lasă nici o umbră pe cărare.
                                                          Cei ce iubesc pot să călătorească
                                                          Pe funigei ale căror fire
                                                          Plutesc în aeru-ncropit de vară,
                                                          Și tot nu cad - așa e de ușoară
                                                          Deșertăciunea ce-o numim iubire!


Julieta

                                                          Bună seara, bunul meu duhovnic.


Lorenzo

                                                          Romeo-ți mulțumește, fiica mea,
                                                          Pentru-amândoi.


Julieta

                                                                       Îți mulțumesc și eu,
                                                          Căci astfel mulțumirea-i în zadar.


Romeo

                                                          Ah, Julieto, de-a-ntrecut măsura
                                                          Și bucuria ta, și dacă știi
                                                          Mai bine decât mine s-o descrii,
                                                          Atunci îmbălsămează tu cu gura
                                                          Văzduhul tot, și vocea ta sonoră
                                                          Să cânte-atunci visata fericire
                                                          Ce ne-o îmbie-această scumpă oră!


Julieta

                                                          Simțirea mai bogată ca vorbirea,
                                                          Mai mândră-i de cuprins, ca de podoabă-i!
                                                          Doar cerșetorii pot să-și spună-averea;
                                                          Dar dragostea mea plină de credință
                                                          E-așa de mare-ncât nu-i cu putință
                                                          Să-i socotești măcar pe jumătate
                                                          Comorile...


Lorenzo

                                                          Veniți, veniți cu mine,
                                                          Să facem slujba-așa cum se cuvine.
                                                          Nu pot să vă îngădui singurei
                                                          Cât timp nu face, prin cuvântul ei,
                                                          Biserica din voi un trup și-un suflet!
(Ies)




Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 01
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 01 (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 02
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 03
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 04
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 05
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 05 (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 01
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 02
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 02 (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 03
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 04
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 05
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 06
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 01
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 01  (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 02
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 02 (continuare)
Romeo si Julieta - Dictionar


Aceasta pagina a fost accesata de 102 ori.