Autori > Stefan Iosif
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 02
ACTUL I
SCENA A II-A
Capulet, Paris si Un Servitor
Capulet
Și Montague-i lovit de-acea măsură,
La fel cu mine. Cred că rău n-am face,
Bătrâni cum suntem să cădem la pace...
Paris
E trist că vă dezbină vechea ură
Pe voi, cei mai de seamă cetățeni,
Dar, conte, la-ntrebarea ce v-am pus
Ce-mi veți răspunde?
Capulet
Fata, cum v-am spus,
E cam străină-ntr-ale lumii încă
Abia-mplini patrusprezece ani.
Să-și irosească înc-o vară-două
Mireasma lor pân' ce or să ne pară
Mai pârguită pentru-o viață nouă.
Paris
Mai fragede ca ea se măritară
Și-s mame fericite azi.
Capulet
Se poate.
Dar pre curând se veștejesc mai toate!
Tot ce-am nădăjduit e azi țărână.
Și ea numai, în viața mea bătrână, -
Acest copil ce-mi moștenește-averea -
E azi nădejdea mea și mângâierea...
Ci, scumpe Paris, poți să-ți cerci norocul:
Fă-ți curte, și de vei găsi mijlocul
Să-i placi așa încât să-ți dea cuvântul,
N-an să-ți refuz nici eu consimțământul.
La noapte, după datina străbună,
Dau o serbare unde se adună
Un mare număr de-oaspeți dragi. Poftim
Și dumneata, pe care-l prețuim
Mai mult ca toți, și numărul sporește.
În casa mea modestă deci poftește
Să vezi mai multe pământene stele
Ce-n farmec pot întuneca pe cele
Cerești. Și-astfel cum zburdă un copil,
Când vede pe șăgalnicul april,
Săltând pe urma iernii gârbovite,
Așa plăcerea ochii să-ți desfete
Văzând mănunchiul drăgălaș de fete
Ca niște flori de-abia îmbobocite...
Ascultă-le pe toate și privește
La toate, și închină-te acelei
Ce mai presus de toate strălucește.
Copila mea și dânsa printre ele-i,
Deși prea timpurie în cununa
Acestor flori, - doar că-i mai mult cu una...
Să mergem... (către Servitor) Tu grăbește-te, mișele,
Cutreieră Verona și-mi găsește
Pe toți cei scriși acolea pe hârtie;
Le spune că-i poftesc la sindrofie
Să vină toți cu inima voioasă
Și să se simtă ca la ei acasă...
(Capulet și Paris ies)
Servitorul
Găsește pe cei scriși acolea pe hârtie! Scrie la carte că cizmarul să-și vadă de cot, croitorul de calapod, pescarul de penel și zugravul de năvod: iar pe mine mă trimite să găsesc pe cei scriși acolea pe hârtie, și eu habar n-am ce fel de nume a scris acolea cine le-a scris... Trebuie să caut vreun cărturar... Uite că tot am eu noroc!
(Intră Benvolio și Romeo)
Benvolio
Hei, dragul meu, prin foc se stinge focul
Și-un chin de groaza altui chin amar
S-alină... Simți că se-nvârtește locul
În jurul tău?... Te-nvârți în sens contrar!
Durerea se potoale prin durere -
De ți se umple ochiul de-un venin
Mai proaspăt, scade-a celui vechi putere.
Romeo
Se poate să te vindeci de minune
Cu-o foaie de patragină...
Benvolio
Cum, vere?
La ce-ar sluji?
Romeo
La vreun picior scrântit.
Benvolio
Ce? ești smintit, Romeo?
Romeo
Nu-s smintit,
Dar, mai legat în fiare ca smintiții,
Închis într-o celulă, hămesit,
Bătut și torturat și... seară bună,
Prietene!
Servitorul
Plecata voastră slugă,
Cinstit signor! Vreau să vă fac o rugă:
Știți să citiți?
Romeo
Da, în restriștea mea
Ursita-mi neagră.
Servitorul
Poate c-ați învățat-o aceasta fără carte.
Dar spuneți-mi: știți să citiți ce scrie aci?
Romeo
Da, de-oi cunoaște slovele și limba
În care-i scris.
Servitorul
Vorbiți cinstit, vă las cu bine!
Romeo
Stai!
Știu să citesc, băiete!
(Citește)
Signor Mortino cu soția sa și fiica, contele Anselmo și fermecătoarele sale surori, tânăra văduvă baroneasă de Viturio, signor Placentio și drăgălașele sale nepoțele, Mercutio și fratele său Valentin, unchiul meu Capulet, cu soția și fetele, frumoasele mele nepoate Rozalina și Livia, signor Valentio și vărul său Tybalt, Lucia și zglobia Elena.
Aleasă lume! Unde ai s-o poftești?
Servitorul
Acolo, sus...
Romeo
Unde?
Servitorul
La casa noastră.
Romeo
A cui?
Servitorul
A domnului.
Romeo
Da, ai dreptate.
Aceasta trebuia să te între.
Servitorul
Apoi vă spun eu fără să mă întrebați: stăpânii meu sunt neamul Capulet cei mari și putrezi de bogați, și dacă nu sunteți cumva din casa Montague, poftiți, vă rog, și dumneavoastră și deșertați un pahar de vin. Vă las cu bine.
(Pleacă)
Benvolio
L-această veche sărbătoare dată
De mândrii Capuleți, e invitată
Și mult iubita Rozalina ta
Și toate frumusețile Veronei...
Vin' și, cu ochii nepăsători
Privindu-le de-aproape, le compară
Și lebăda pe care o adori
Îți va părea mai bâdă ca o cioară!
Romeo
O, când credința sfântă-n ochii mei
S-ar stinge-ntunecată de eres,
Prefaceți-vă, lacrimi în scântei!
Și ochii mei păgâni ce-atât de des
Se-neacă-n lacrimi, dar nu pot să doarmă,
Să ardă ca eretecii în pară!
O alta, mai frumoasă ca odorul
Inimii mele?... N-a văzut nicicând
Nici soarele a toate văzătorul!
Benvolio
În ochii tăi ea mai frumoasă pare
Că n-au avut prilejul s-o compare
Decât pe dânsa singură cu sine...
Ci-n ale lor platane cristaline
De-i pune-alături mândrele fecioare
Pe cari le vei zări azi la serbare,
Ea-ți va părea atunci așa de pală
Pe cât de mândră ți se arăta.
Romeo
Nu merg la bal s-ascult povața ta.
Ci ca s-ador icoana-i ideală!
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 01
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 01 (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 02
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 03
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 04
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 05
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 05 (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 01
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 02
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 02 (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 03
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 04
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 05
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 06
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 01
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 01 (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 02
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 02 (continuare)
Romeo si Julieta - Dictionar
Aceasta pagina a fost accesata de 668 ori.