Autori > Stefan Iosif


Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 02



ACTUL I


SCENA A II-A

Capulet, Paris si Un Servitor


Capulet

                                                          Și Montague-i lovit de-acea măsură,
                                                          La fel cu mine. Cred că rău n-am face,
                                                          Bătrâni cum suntem să cădem la pace...


Paris

                                                          E trist că vă dezbină vechea ură
                                                          Pe voi, cei mai de seamă cetățeni,
                                                          Dar, conte, la-ntrebarea ce v-am pus
                                                          Ce-mi veți răspunde?


Capulet

                                                                          Fata, cum v-am spus,
                                                          E cam străină-ntr-ale lumii încă
                                                          Abia-mplini patrusprezece ani.
                                                          Să-și irosească înc-o vară-două
                                                          Mireasma lor pân' ce or să ne pară
                                                          Mai pârguită pentru-o viață nouă.


Paris

                                                          Mai fragede ca ea se măritară
                                                          Și-s mame fericite azi.


Capulet

                                                                                Se poate.
                                                          Dar pre curând se veștejesc mai toate!
                                                          Tot ce-am nădăjduit e azi țărână.
                                                          Și ea numai, în viața mea bătrână, -
                                                          Acest copil ce-mi moștenește-averea -
                                                          E azi nădejdea mea și mângâierea...
                                                          Ci, scumpe Paris, poți să-ți cerci norocul:
                                                          Fă-ți curte, și de vei găsi mijlocul
                                                          Să-i placi așa încât să-ți dea cuvântul,
                                                          N-an să-ți refuz nici eu consimțământul.
                                                          La noapte, după datina străbună,
                                                          Dau o serbare unde se adună
                                                          Un mare număr de-oaspeți dragi. Poftim
                                                          Și dumneata, pe care-l prețuim
                                                          Mai mult ca toți, și numărul sporește.
                                                          În casa mea modestă deci poftește
                                                          Să vezi mai multe pământene stele
                                                          Ce-n farmec pot întuneca pe cele
                                                          Cerești. Și-astfel cum zburdă un copil,
                                                          Când vede pe șăgalnicul april,
                                                          Săltând pe urma iernii gârbovite,
                                                          Așa plăcerea ochii să-ți desfete
                                                          Văzând mănunchiul drăgălaș de fete
                                                          Ca niște flori de-abia îmbobocite...
                                                          Ascultă-le pe toate și privește
                                                          La toate, și închină-te acelei
                                                          Ce mai presus de toate strălucește.
                                                          Copila mea și dânsa printre ele-i,
                                                          Deși prea timpurie în cununa
                                                          Acestor flori, - doar că-i mai mult cu una...
                                                          Să mergem... (către Servitor) Tu grăbește-te, mișele,
                                                          Cutreieră Verona și-mi găsește
                                                          Pe toți cei scriși acolea pe hârtie;
                                                          Le spune că-i poftesc la sindrofie
                                                          Să vină toți cu inima voioasă
                                                          Și să se simtă ca la ei acasă...
                                                                                (Capulet și Paris ies)


Servitorul

                       Găsește pe cei scriși acolea pe hârtie! Scrie la carte că cizmarul să-și vadă de cot, croitorul de calapod, pescarul de penel și zugravul de năvod: iar pe mine mă trimite să găsesc pe cei scriși acolea pe hârtie, și eu habar n-am ce fel de nume a scris acolea cine le-a scris... Trebuie să caut vreun cărturar... Uite că tot am eu noroc!
(Intră Benvolio și Romeo)


Benvolio

                                                          Hei, dragul meu, prin foc se stinge focul
                                                          Și-un chin de groaza altui chin amar
                                                          S-alină... Simți că se-nvârtește locul
                                                          În jurul tău?... Te-nvârți în sens contrar!
                                                          Durerea se potoale prin durere -
                                                          De ți se umple ochiul de-un venin
                                                          Mai proaspăt, scade-a celui vechi putere.


Romeo

                                                          Se poate să te vindeci de minune
                                                          Cu-o foaie de patragină...


Benvolio

                                                                                   Cum, vere?
                                                          La ce-ar sluji?


Romeo

                                                               La vreun picior scrântit.


Benvolio

                                                          Ce? ești smintit, Romeo?


Romeo

                                                               Nu-s smintit,
                                                          Dar, mai legat în fiare ca smintiții,
                                                          Închis într-o celulă, hămesit,
                                                          Bătut și torturat și... seară bună,
                                                          Prietene!


Servitorul

                                                                Plecata voastră slugă,
                                                          Cinstit signor! Vreau să vă fac o rugă:
                                                          Știți să citiți?


Romeo

                                                                       Da, în restriștea mea
                                                          Ursita-mi neagră.


Servitorul

                                                          Poate c-ați învățat-o aceasta fără carte.
                                                          Dar spuneți-mi: știți să citiți ce scrie aci?


Romeo

                                                          Da, de-oi cunoaște slovele și limba
                                                          În care-i scris.


Servitorul

                                                          Vorbiți cinstit, vă las cu bine!


Romeo

                                                                                     Stai!
                                                          Știu să citesc, băiete!
(Citește)

            Signor Mortino cu soția sa și fiica, contele Anselmo și fermecătoarele sale surori, tânăra văduvă baroneasă de Viturio, signor Placentio și drăgălașele sale nepoțele, Mercutio și fratele său Valentin, unchiul meu Capulet, cu soția și fetele, frumoasele mele nepoate Rozalina și Livia, signor Valentio și vărul său Tybalt, Lucia și zglobia Elena.
                   Aleasă lume! Unde ai s-o poftești?


Servitorul

                                                          Acolo, sus...


Romeo

                                                                 Unde?


Servitorul

                                                                          La casa noastră.


Romeo

                                                          A cui?


Servitorul

                                                                         A domnului.


Romeo

                                                                                     Da, ai dreptate.
                                                          Aceasta trebuia să te între.


Servitorul

         Apoi vă spun eu fără să mă întrebați: stăpânii meu sunt neamul Capulet cei mari și putrezi de bogați, și dacă nu sunteți cumva din casa Montague, poftiți, vă rog, și dumneavoastră și deșertați un pahar de vin. Vă las cu bine.
(Pleacă)


Benvolio

                                                          L-această veche sărbătoare dată
                                                          De mândrii Capuleți, e invitată
                                                          Și mult iubita Rozalina ta
                                                          Și toate frumusețile Veronei...
                                                          Vin' și, cu ochii nepăsători
                                                          Privindu-le de-aproape, le compară
                                                          Și lebăda pe care o adori
                                                          Îți va părea mai bâdă ca o cioară!


Romeo

                                                          O, când credința sfântă-n ochii mei
                                                          S-ar stinge-ntunecată de eres,
                                                          Prefaceți-vă, lacrimi în scântei!
                                                          Și ochii mei păgâni ce-atât de des
                                                          Se-neacă-n lacrimi, dar nu pot să doarmă,
                                                          Să ardă ca eretecii în pară!
                                                          O alta, mai frumoasă ca odorul
                                                          Inimii mele?... N-a văzut nicicând
                                                          Nici soarele a toate văzătorul!


Benvolio

                                                          În ochii tăi ea mai frumoasă pare
                                                          Că n-au avut prilejul s-o compare
                                                          Decât pe dânsa singură cu sine...
                                                          Ci-n ale lor platane cristaline
                                                          De-i pune-alături mândrele fecioare
                                                          Pe cari le vei zări azi la serbare,
                                                          Ea-ți va părea atunci așa de pală
                                                          Pe cât de mândră ți se arăta.


Romeo

                                                          Nu merg la bal s-ascult povața ta.
                                                          Ci ca s-ador icoana-i ideală!





Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 01
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 01 (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 02
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 03
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 04
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 05
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 05 (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 01
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 02
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 02 (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 03
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 04
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 05
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 06
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 01
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 01  (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 02
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 02 (continuare)
Romeo si Julieta - Dictionar


Aceasta pagina a fost accesata de 121 ori.