Autori > Stefan Iosif


Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 02



ACTUL III


SCENA A II-A

O camera in casa Capulet - Julieta


Julieta

                                                          O, galopați, sirepi[19] de foc, spre casa
                                                          Lui Phoebus... un cârmaci ca Phaeton
                                                          Cu bice v-ar goni către apus
                                                          S-aducă grabnic noaptea înnorată.
                                                          O, las' perdeaua, noapte-aducătoare
                                                          De dragoste, ca ochii răi s-adoarmă
                                                          Și, nevăzut, Romeo, fără larmă,
                                                          Să se strecoare-n cuibul fericirii...
                                                          Cei ce jertfesc pe-altarele iubirii
                                                          Au drept lumină frumusețea lor,
                                                          Și noaptea-i place orbului amor,
                                                          O, vino, noate tainică, matroană
                                                          În haină-ntunecată, -n negru toată,
                                                          Și-nvață-mă să pierd un joc prin care
                                                          Voi câștiga un preț cu mult mai mare:
                                                          În joc sunt doi boboci curați de fată...
                                                          Cum se bate viu-n obrazu-mi feciorelnic
                                                          Fricosul sânge! - O, acopere-l
                                                          În mantia-ți neagră, până ce sfielnic
                                                          Întâi, se face îndrăzneț amorul,
                                                          Nemaivăzând în dragoste o vină...
                                                          O, vino, noapte; tu, Romeo, vino,
                                                          Tu, zi în noapte; pe-aripele nopții
                                                          Vei odihni mai alb ca fulgi ușori
                                                          De nea pe negrul spate al unei ciori!
                                                          O, vino, noapte bună, fermecată,
                                                          Dă-mi pe Romeo-al meu, și când vreodată
                                                          El va muri, tu să faci mii de stele
                                                          Din trupul lui, care ar împodobi
                                                          Atât de mândru bolta înstelată,
                                                          Că lumea-ntreagă s-ar îndrăgosti
                                                          De tine, noapte, - și-ngâmfatul soare
                                                          N-ar mai afla pe nimeni să-l adoare!
                                                          O casă mi-am durat iubirii mele,
                                                          Dar n-am avut-o încă; sunt vândută,
                                                          Dar nu s-a bucurat de mine nimeni.
                                                          Și ah, așa de-ncet îmi trece ziua,
                                                          Ca noaptea-ntr-un ajun de sărbătoare
                                                          Copilului cu haine noi care
                                                          Nu are încă voie să le-mbrace.
                                                          Dar vine Doica... O, aduce vești
                                                          De la Romeo-al meu, și fiecine
                                                          Romeo spune, este pentru mine
                                                          Un sol ce-aduce glasuri îngerești.
(Intră Doica cu o scară de frânghie)

                                                          Ei, doică? Zi, ce-i nou? Aceasta-i scara
                                                          Ce ți-o dădu Romeo?


Doica

                                                                                Da, e scara!
(Aruncă jos scara)


Julieta

                                                          Vai! Pentru ce-ți frângi mâinile? Ce ai?


Doica

                                                          Amar de noi! E mort, e mort, e mort!
                                                          Suntem pierdute, draga mea, pierdute!
                                                          O vai! S-a isprăvit! S-a dus! E mort!


Julieta

                                                          Ce? Poate cerul fi așa de crud?


Doica

                                                          Romeo, poate chiar când cerul nu!
                                                          Romeo! Doamne cine-ar fi crezut!
                                                          Romeo!


Julieta

                                                                          Ești un diavol, de mă chinui
                                                          Așa? Asemeni chin cumplit ar face
                                                          Să yrke pe-osândiții din gheena!
                                                          S-a omorât Romeo? Spune! Dacă
                                                          E mort, zi: da; de nu, zi: nu! O vorbă
                                                          Decide între chin și fericire!


Doica

                                                          Cu ochii mei, vai, rana i-am văzut-o
                                                          Aici la piept, - la pieptul lui viteaz!
                                                          O, bietul trup însângerat, o, bietul
                                                          Trup fără viață! Palid, palid, palid.
                                                          Cum e cenușa și mânjit de sânge!
                                                          Am leșinat când l-am văzut așa.


Julieta

                                                          Vai, frânge-te, tu inimă rămasă
                                                          Pe drumuri! Ochi, intrați în închisoare,
                                                          Lipsiți pe veci de razele de soare!
                                                          Prefă-te, humă păcătoasă-n humă!
                                                          Nu mai mișca... O, moarte, vino, du-mă
                                                          Alături de Romeo, în sicriu!


Doica

                                                          O, Tybalt! Tybalt! Bunul meu prieten!
                                                          Viteze Tybalt! Mândre gentilom!
                                                          De ce am mai trăit să te văd mort?


Julieta

                                                          Ce-i vijelia asta care bate
                                                          De pretutindeni? E ucis Romeo?
                                                          Tybalt e mort? Tybalt, scumpul meu văr?
                                                          Romeo, soțul și mai scump? Atunci
                                                          Răsune surla zilei de apoi!
                                                          Cine-ar trăi, vai, după aceștia doi?


Doica

                                                          Tybalt e mort, Romeo surghiunit!
                                                          Romeo la ucis și e-n surhiun!


Julieta

                                                          O, Doamne! Doamne! Mâna lui Romeo
                                                          Făcu să curgă sângele...


Doica

                                                                            Așa!
                                                          Amar de noi! Ea l-a vărsat, - ea, ea!


Julieta

                                                          O inimă de șarpe-n ochi de floare?
                                                          A stat vreun zmeu într-un palat mai falnic?
                                                          Frumos tiran! Demon cu chip de înger!
                                                          Șoim fără gheare! Miel cu colți de lup!
                                                          Canalie cu chip dumnezeiesc!
                                                          De-a dreptu-ntors tot ce-ți părea mai drept!
                                                          Sfânt blestemat! Mișel de cinste vrednic!
                                                          Natură, ce făceai tu în infern
                                                          Când ai sădit acest demonic suflet
                                                          În raiul pieritor al unui trup
                                                          Așa de dulce? A mai fost vreo carte
                                                          Așa frumos legată și mai plină
                                                          De urâțenii? Câtă-nșelăciune
                                                          Într-un castel așa strălucitor!


Doica

                                                          Bărbații n-au credință, n-au onoare,
                                                          N-au omenie. Toți sunt trădători,
                                                          Toți șarlatani, vicleni, lingușitori!
                                                          Ah, unde-i pajul? Dați-mi aqua vitae![20]
                                                          Îmbătrânesc de-atâtea griji, necazuri.
                                                          Rușine lui Romeo!


Julieta

                                                                        Arză-ți limba
                                                          Astfel de vorbe. Nu pentru rușine
                                                          Născut e el. Rușinii i-e rușine
                                                          Să stea pe fruntea lui: ea e un tron,
                                                          Pe care cinstea să se încunune,
                                                          Ca o stăpână peste lumea-ntreagă!
                                                          Ce dobitoacă-am fost să-l ocăresc!


Doica

                                                          Vorbești așa de cel care-a ucis
                                                          Pe vărul dumitale?


Julieta

                                                                        Pot vorbi
                                                          De rău pe soțul meu? Ah, cine oare,
                                                          Sărmane soț, te-ar cuvânta de bine
                                                          Când chiar și eu, de patru ore-abia
                                                          Femeia ta, te-acopăr de rușine!
                                                          Dar, răule de ce-ai ucis pe Tybalt?
                                                          Fiindcă el voia să te ucidă!
                                                          Întoarce-vă-ți, o lacrimi, la izvor;
                                                          Tributul vostru-l datorați durerii
                                                          Și din greșeală-l dați voi bucuriei!
                                                          Trăiește soțul meu care-a ucis
                                                          Pe Tybalt, care vruse să-l ucidă!
                                                          Atunci e bine: pentru ce mai plâng?
                                                          Am auzit o vorbă mai cumplită
                                                          Decât că Tybalt e ucis, o vorbă
                                                          Ce mă sugrumă: de-aș putea s-o uit!
                                                          Dar ea-mi apasă gândul cum apasă
                                                          Păcatul gândul unui păcătos!
                                                          Ah, vorba: «surghiunit», «e în surghiun»,
                                                          Omoară zece mii de Tybalți! Moartea
                                                          Acestuia era destulă jale!
                                                          De este drept că o nenorocire
                                                          Nu vine niciodată singură,
                                                          Ci trage după ea și alți tovarăși,
                                                          De ce cu vestea: «Tybalt este mort»
                                                          Ea nu mi-a spus: e tata, mama sau
                                                          Sunt amândoi - durerea mi-ar fi fost
                                                          La fel de mare... Dar să-mi spună după:
                                                          «Tybalt e mort» - «Romeo e-n surghiun»,
                                                          Rostind aceasta, tata, mama, Tybalt,
                                                          Romeo, Julieta - toți sunt morți!
                                                          «Romeo surghiunit», acest cuvânt
                                                          Nu poate să-l cuprindă nici un gând,
                                                          Un lucru fără țintă, fără scop...
                                                          O, numai-n moarte aș putea să-ngrop
                                                          Durerea mea și nu-i cuvânt s-o spună.
                                                          Dar unde-i mama, tata, doică bună?


Doica

                                                          Plâng și bocesc pe Tybalt. Vrei să-i vezi?
                                                          Te duc la ei.






Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 01
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 01 (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 02
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 03
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 04
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 05
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 05 (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 01
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 02
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 02 (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 03
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 04
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 05
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 06
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 01
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 01  (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 02
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 02 (continuare)
Romeo si Julieta - Dictionar


Aceasta pagina a fost accesata de 178 ori.