Autori > Alecu Russo
Amintiri - Partea 05
05.
Multe neamuri s-au schimbat de caracter, asa englezii rad si joaca astazi, pe cand din contra voiosii frantuji de odinioara se fac seriosi... in cetatea tarigradului tabara noua a francilor, din care nu mai este nevoie sa-i scoata:
Macelarul turcilor,
Taietorul francilor'
Englezii isi pun turbanuri, fesuri peste coifuri, matanii la gat si huiesc de trezesc mortii, vechii cruciati... Frantujii stau sub arme si sub uniforme, nemiscati si linistiti ca linistea turceasca. Prin valul cronicilor am impartit lesne romania in doua trasaturi: romania ce se intinde de la descalecaturile din urma ale tarilor, si romania ce incepe cu rasaritul luceafarului moscalesc in Petru cel Mare, si se incheie cu razboiul din 1828. Oamenii din epoca dintai, epoca cea mare, cea faloasa, seamana a sta pe voinicie numai, calareti indrazneti, jucand cai neinvatati, luati fara de plata din campiile tataresti, unguresti si lesesti, cutitul in brau, sabia, si sabie taietoare, in mana; gata, tot cu acea mana, a scrie judecata si a respinge cand leahul, cand turcul, cand tatarul, ungurul, cand cazacul. Boieria lor era o munca, cinstele o nevoie, viata o lunga truda, ce se impartea intre razboaie si adunarile tarii... pe atuncea romanii nu aveau madame si cucoane, ci jupanese ocarmuind vitejeste casele si avutiile, cum barbatii lor ocarmuiau vitejeste tara:
Cica, mari, ca de-atunci,
Cand vin cete de haiduci,
Drumul lor nici ca gresesc!
Nici ca, zau, mai nimeresc
La perdeaua sangaii,
Sus pe malul Dunarii.
Podoabele lor era o rochie de catifea cusuta de mana jupaneselor, odor scump ce trecea de la mame la fete si prefacut, intr-o zi de evlavie, in vesminte ce se pot vedea si astazi pe la unele biserici, in toata bogatia cusuturii si a izvodului bizantin: — Umbrele lor sunt nalte, fetele sunt triste, gandind poate la nevrednicia urmasilor; ochii lor, tintiti pe campii si pe dealuri, cautand vrun dusman de alungat sau un frate de inchinat.
Acestia sunt uriasii istoriei si insuflatorii povestilor ce se zice la capra podurilor si in adunarile craciumilor. Epoca a doua este epoca caderii, dar si a slabiciunii, in care oamenii sunt aproape de a uita ca sunt romani si se prefac cand in moscali, cand in venetici, epoca de streang, de foamete, de lacuste, pe aripile carora Dumnezeu are scrisa pedeapsa noroadelor, dar lacuste mai putin pustietoare decat camarasii, iedecliii, gostenariii, oierii, vadrarii, fumararii, zapciii, pantirii, ceausii. in asta epoca innourata de colbul ce se ridica sub caii Bugeacului, tipetele auzite nu sunt tipetele vitejilor de la Dumbrava Rosie, de la Vadul Turcului, de la Baia, dar urletele tatarilor voiosi de prada si ale ienicerilor beti de sange... miros de parjol a satelor si a oraselor iese din anale. Cand in risipile acestea se vede cate o fapta stralucita, cate un om mai barbat, cate un cap mai putin plecat, inimile impietrite de durere se desfac in plans. — De-abia in istoria asta de sange si de lacrimi, de biruri si de rusine se zareste o luminioara.
Culmile societatii nu aveau constiinta de intunericul si prapastia in care arunca neamul "cel ales", cum zice frumos unul din rarii domni vrednici de pe acea vreme . Ati auzit in scripturi despre petrecaniile Babilonului, cand moartea si pustierea vecinica sta la portile cetatii: — Asa si parintii nostri prefacuti in greci imbabuseti si insalvarati petreceau zile dulci si vesele, cand urgia dumnezeiasca se apasa pe romani. Patria si romania nu murise in ei, dar ele se trezira, cruda trezire, cand tarigradul nesatios cerea pungi si iar pungi... de nu mai putea ridica gloata ostenita!... Jeluirile boieresti se inalta atuncea pana la poezia patriotica:
"O, Moldova! de ar fi domnii tai care stapanesc in tine toti intelepti, inca n-ai pieri asa lesne. Ce domniile nestiitoare (de) randul tau si lacomi sunt pricina pieirii tale, ca nu cauta sa agoniseasca si nume bun la tara, ci desfranati cauta numai avere sa stranga; care apoi totusi se risipeste, si inca si cu primejdia caselor lor; ca blestemul saracilor, cum se zice, nu cade pe copaci, cat de tarziu."
Eteria, visul Fanarului pe malul Dunarii, ce moldoveni auzise, jalnica tragodie, despartenia jacasasi vecinica a grecilor de romani, nu destepta molatatea vietuirii; romanii greciti vroiau sa moara in antereie si calpace, precum sibaritii, oleaca mosii lor, vroiau sa moara in desfatari si pe paturi de trandafiri; in bejenie, ca si inainte, precum si in urma, taifetul, egoismul si nepasarea fura statornice; cu taifetul, cheful adunarilor, amoruri nesfarsite, stihuri pestrite de inima, chaulieu si anachéreon, lautari, primblari pe luna, bencheturi... si ceremoniile curtii, ceremonii mai amplificate decat ceremoniile curtii craiului celui mare al Frantei. S-ar putea asemana acea societate cu o adunatura vesela de oameni din toata lumea, cantand si mancand pe o corabie frumoasa, ce ar trece pe langa niste maluri ciumate.
In societatea acesta nu lipsea nici invatatura, uneori nici talentul... dar intelepciunea era desarta, inima seaca.
Multe neamuri s-au schimbat de caracter, asa englezii rad si joaca astazi, pe cand din contra voiosii frantuji de odinioara se fac seriosi... in cetatea tarigradului tabara noua a francilor, din care nu mai este nevoie sa-i scoata:
Macelarul turcilor,
Taietorul francilor'
Englezii isi pun turbanuri, fesuri peste coifuri, matanii la gat si huiesc de trezesc mortii, vechii cruciati... Frantujii stau sub arme si sub uniforme, nemiscati si linistiti ca linistea turceasca. Prin valul cronicilor am impartit lesne romania in doua trasaturi: romania ce se intinde de la descalecaturile din urma ale tarilor, si romania ce incepe cu rasaritul luceafarului moscalesc in Petru cel Mare, si se incheie cu razboiul din 1828. Oamenii din epoca dintai, epoca cea mare, cea faloasa, seamana a sta pe voinicie numai, calareti indrazneti, jucand cai neinvatati, luati fara de plata din campiile tataresti, unguresti si lesesti, cutitul in brau, sabia, si sabie taietoare, in mana; gata, tot cu acea mana, a scrie judecata si a respinge cand leahul, cand turcul, cand tatarul, ungurul, cand cazacul. Boieria lor era o munca, cinstele o nevoie, viata o lunga truda, ce se impartea intre razboaie si adunarile tarii... pe atuncea romanii nu aveau madame si cucoane, ci jupanese ocarmuind vitejeste casele si avutiile, cum barbatii lor ocarmuiau vitejeste tara:
Cica, mari, ca de-atunci,
Cand vin cete de haiduci,
Drumul lor nici ca gresesc!
Nici ca, zau, mai nimeresc
La perdeaua sangaii,
Sus pe malul Dunarii.
Podoabele lor era o rochie de catifea cusuta de mana jupaneselor, odor scump ce trecea de la mame la fete si prefacut, intr-o zi de evlavie, in vesminte ce se pot vedea si astazi pe la unele biserici, in toata bogatia cusuturii si a izvodului bizantin: — Umbrele lor sunt nalte, fetele sunt triste, gandind poate la nevrednicia urmasilor; ochii lor, tintiti pe campii si pe dealuri, cautand vrun dusman de alungat sau un frate de inchinat.
Acestia sunt uriasii istoriei si insuflatorii povestilor ce se zice la capra podurilor si in adunarile craciumilor. Epoca a doua este epoca caderii, dar si a slabiciunii, in care oamenii sunt aproape de a uita ca sunt romani si se prefac cand in moscali, cand in venetici, epoca de streang, de foamete, de lacuste, pe aripile carora Dumnezeu are scrisa pedeapsa noroadelor, dar lacuste mai putin pustietoare decat camarasii, iedecliii, gostenariii, oierii, vadrarii, fumararii, zapciii, pantirii, ceausii. in asta epoca innourata de colbul ce se ridica sub caii Bugeacului, tipetele auzite nu sunt tipetele vitejilor de la Dumbrava Rosie, de la Vadul Turcului, de la Baia, dar urletele tatarilor voiosi de prada si ale ienicerilor beti de sange... miros de parjol a satelor si a oraselor iese din anale. Cand in risipile acestea se vede cate o fapta stralucita, cate un om mai barbat, cate un cap mai putin plecat, inimile impietrite de durere se desfac in plans. — De-abia in istoria asta de sange si de lacrimi, de biruri si de rusine se zareste o luminioara.
Culmile societatii nu aveau constiinta de intunericul si prapastia in care arunca neamul "cel ales", cum zice frumos unul din rarii domni vrednici de pe acea vreme . Ati auzit in scripturi despre petrecaniile Babilonului, cand moartea si pustierea vecinica sta la portile cetatii: — Asa si parintii nostri prefacuti in greci imbabuseti si insalvarati petreceau zile dulci si vesele, cand urgia dumnezeiasca se apasa pe romani. Patria si romania nu murise in ei, dar ele se trezira, cruda trezire, cand tarigradul nesatios cerea pungi si iar pungi... de nu mai putea ridica gloata ostenita!... Jeluirile boieresti se inalta atuncea pana la poezia patriotica:
"O, Moldova! de ar fi domnii tai care stapanesc in tine toti intelepti, inca n-ai pieri asa lesne. Ce domniile nestiitoare (de) randul tau si lacomi sunt pricina pieirii tale, ca nu cauta sa agoniseasca si nume bun la tara, ci desfranati cauta numai avere sa stranga; care apoi totusi se risipeste, si inca si cu primejdia caselor lor; ca blestemul saracilor, cum se zice, nu cade pe copaci, cat de tarziu."
Eteria, visul Fanarului pe malul Dunarii, ce moldoveni auzise, jalnica tragodie, despartenia jacasasi vecinica a grecilor de romani, nu destepta molatatea vietuirii; romanii greciti vroiau sa moara in antereie si calpace, precum sibaritii, oleaca mosii lor, vroiau sa moara in desfatari si pe paturi de trandafiri; in bejenie, ca si inainte, precum si in urma, taifetul, egoismul si nepasarea fura statornice; cu taifetul, cheful adunarilor, amoruri nesfarsite, stihuri pestrite de inima, chaulieu si anachéreon, lautari, primblari pe luna, bencheturi... si ceremoniile curtii, ceremonii mai amplificate decat ceremoniile curtii craiului celui mare al Frantei. S-ar putea asemana acea societate cu o adunatura vesela de oameni din toata lumea, cantand si mancand pe o corabie frumoasa, ce ar trece pe langa niste maluri ciumate.
In societatea acesta nu lipsea nici invatatura, uneori nici talentul... dar intelepciunea era desarta, inima seaca.
Amintiri - Partea 01
Amintiri - Partea 02
Amintiri - Partea 03
Amintiri - Partea 04
Amintiri - Partea 05
Amintiri - Partea 06
Amintiri - Partea 07
Amintiri - Partea 08
Amintiri - Partea 09
Aceasta pagina a fost accesata de 593 ori.