Autori > Alecu Russo


Cugetari - Partea 01 - 03



03.

Intr-un tinut al Ardealului se ivi la 1848 o zi frumoasa pe un camp intins, unde patruzeci mii de romani stau sa asculte, sub aripile unui steag in trei culori, cuvantul Inteligentiei ardelene. Moldovenisi munteni, pribegi ai tulburarilor din tari, priveau cu bataie de inima adunarea, ostita gramada cate gramada, dupa satele si tinuturile de unde venisera oamenii. Un popor intreg, de acelasi port si aceeasi limba ca si a poporului nostru, sta maret in lumina soarelui, si printre sucmane se vedeau amestecate multe surtuce; aceste surtuce acopereau piepturile tineretului de frunte iesit din Blaj si din scoalele Ardealului, tineret cu mare curaj si mare iubire de neamul romanesc! Multa mirare insufla pribegilor spectacolul fratiei curate intre surtuce si sucmane; fratie nu numai de sange, dar fratie in trai si in obiceiuri, si in toate relatiile. Societatea in Principate, ca toate societatile vechi, este intemeiata pe nepotriviri, pe interesuri ce se prigonesc si pe ierarhii; ardelenii, tolerati numai pe pamantul ce-l ocupau pana la 1848, si privind cu duiosie de peste munti la tari, adica la Moldova si Valahia, alcatuiau numai o familie, si o familie patriarhala. Noi, moldovenii, treptati de intamplarile istoriei, mazili, neamuri, bresle, gloate, boieri si feciori de boieri, vite prapadite in intunericul descalecarii, nu putem forma o familie patriarhala ca acea ardeleana de la 1848. Pribegii dar, infatisatorii luptei in Principate, ai egalitatii drepturilor, iar nu a oamenilor, urmara cu ochii plini de mirare uimitoare fratia aceasta, si mai ca, intr-un minut de infocare, ar fi dorit sa nu se fi nascut feciori de boieri.

in ziua aceea frumoasa un lucru insa lipsea pe campul Blajului... limba!... Inteligentii, frati si fii ai miilor de romani adunati, de pe tribunele Campului Libertatii, nu vorbeau romaneste, si vantul invietor al acelei zile marete purta pe deasupra capetelor o babilonie de cuvinte stropsite si smulse din latineste pe care bietii romani nu le intelegeau nicidecum, desi le primeau ca semne de mantuire zicand: "o fi, dar... asa o fi!"

intr-o suta sau doua de inteligenti ce se aflau atunci la Blaj, numai pe doi barbati i-am auzit graind romaneste cu romanii, si acestia, cand ii ascultau vorbind, strigau: "asa! asa e!", iar nu "ofi... asa o fi!" Unul din acei doi zicea: "Ungurii vreu Unio!... stiti ce vrea sa zica Unio? Vrea sa zica ca pan'acum ei ne-au incalecat pe par si acum vreu sa ne puie si saua in spinare!" Al doilea striga:"Uitati-va pe camp, romanilor! — Suntem multi ca cucuruzul brazilor, suntem si tari, ca Dumnezeu e cu noi!" — Dintre acesti doi romani, care graiau romaneste, ungurii l-au spanzurat pe unul, iar pe celalalt romanii l-au numit cu fala imparatul muntilor.

Fratii ardeleni se falesc ca au fost desteptatorii Romaniei si restauratorii limbii; adevarat este ca sistemele limbistice s-au nascut in scoalele latine din Ardeal; de acolo, peste munti, ca un puhoi, s-au revarsat in sesurile noastre si au dat mana cu pedantismul moldo-roman. Pedantismul moldo-roman, mai mult superficial, a produs o literatura fara viata, expusa criticii, si care niciodata nu va castiga dreptul de impamantenire in sanul unui neam ce a improvizat minunatele balade (cantece batranesti), culese si scoasela lumina de V. Alecsandri. Gramaticii ardeleni socotesc ca scaparea si fericirea Romaniei stau numai in sistemele limbistice; de aceea ardelenii s-au osandit a se imparti desavarsit in doua natii: una, latineasca, a doua, romaneasca; de aceea nici o carte nu se tiparestein Ardeal care sa poata fi citita si inteleasa de toata romanimea.

Privelistea adunarii de la Blaj, auzirea cuvintelor romano-latine ce s-au rostit pe Campul Libertatii si citirea scrierii dlui A. Papiu (Istoria romanilor din Dacia superioara) ne-au intemeiat in ideea ca sistemele limbistice au ametit capetele multor romani cu cap, incat acestia par a nu mai sti nici scrie, nici grai.

Istoria dlui Ilariu e personificatia unui sistem; aceasta istorie nu poate sluji de invatatura romanilor, caci sistemul limbii ineaca sujetul. Daca sefii nu vorbesc limba soldatilor, daca invatatii si autorii nu scriu pentru popor, apoi de ce mai pierd vremea in vorbe si in scrieri neintelese?

Nu zic nimica despre spiritul dusmanos al Istoriei romanilor..., socot insa ca e vremea ca sa ne oprim pe aceasta cale de partide; de mult ce ne vom lauda, de mult ce vom huli celelalte neamuri, romanii vor socoti ca sunt buni si mari din nascare, si se vor acufunda iarasi in somnul lor adanc.






Cugetari - Partea 01 - 01
Cugetari - Partea 01 - 02
Cugetari - Partea 01 - 03
Cugetari - Partea 01 - 04
Cugetari - Partea 01 - 05
Cugetari - Partea 01 - 06
Cugetari - Partea 01 - 07
Cugetari - Partea 01 - 08
Cugetari - Partea 01 - 09
Cugetari - Partea 01 - 10
Cugetari - Partea 01 - 11
Cugetari - Partea 01 - 12
Cugetari - Partea 01 - 13
Cugetari - Partea 02 - 01
Cugetari - Partea 02 - 02
Cugetari - Partea 02 - 03
Cugetari - Partea 02 - 04
Cugetari - Partea 02 - 05
Cugetari - Partea 02 - 13
Cugetari - Partea 02 - 14
Cugetari - Partea 02 - 15


Aceasta pagina a fost accesata de 623 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio