Autori > Alecu Russo

Cugetari - Partea 01 - 05

05.

"Cine vrea sa cerce inceputul limbii romanesti ii este de lipsa mai inainte sa aiba cunoscute intamplarile limbii latinesti." Sa fi inteles pe Petru Maior, fratii ardeleni nu ne da probele vazute mai sus si nu ne puneau in cumpana a socoti ca pedantismul si invatatura sunt sinonime cu studia serioasa a vechimii romane, ci dimpotriva. Acea studie este lipsa, cum a zis Petru Maior, decat, in imprumutarea ei, sa luam ceea ce este partea veacurilor; imprumutarea acea plamadita cu duhul epocii, cu schimbarea naravurilor, cu prefacerea credintelor, cu istoria si vietuirea, alcatuieste aceea ce francezii numesc... le jugement et le goût; tocmai judecata dreapta, simtul firesc si gustul au lipsit din inceput in scrierile romane. Orbirea unora in sisteme si neinvatatura multora au aruncat si pe unii, si pe altii in frazeologie fara marginire, fara alegere, cu care strica publicul. Moldo-romanii aveau la inceput sau a urma traditiilor pamantesti, sau a oteli literatura in prefacerile politicesti intamplate la 1821; dar legislatorii Parnasului, ca sa vorbim limbajul clasic,neintelegand ca viata noua se talmaceste prin literatura noua, au apucat unii pe calea veche a pedantismului, altii au picat in pedantismul cuvintelor; din nenorocire, au ratacit cu ei o multime de tineret. Luat-ati seama la iarmaroace?... Puteti pune ramasag ca din doua rochii, una frumoasa, dar simpla, alta urata, dar stacojie, tarancele vor cumpara aceea care bate la ochi. Asemene si legislatorii nostri au ales in iarmarocul literaturilor ce au socotit mai stralucitor.

Pentru noi, romanii, studia antichitatii este o studie de neaparata nevoie; insa nu vrea sa zica sa luam romanilor limba si literatura ca s-o schimonosim intr-un jargon fara originalitate. in antichitatea romana stau arhivele noastre: arhiva nasterii institutiilor fundamentale ale societatii, si arhiva limbii... dar intr-o masura istorica. Sa studiem, iar nu sa prefacem, pentru ca-i un lucru peste fire; lumea merge inainte si nu se poate intoarce; fiul nu poate fi tata sau frate parintelui sau; de aceea trebuie sa ramanem romani, iar(nu) romani. Antichitatea romana merge pentru noi pana la punctul acela care leaga lumea veche cu lumea noua; o mai departe pasire se cheama impresurare, si ar fi tocmai ca cand am lega un om viu de un trup mort. Mai cu cale si mai logic ar fi dar, in dragostea noastra de latinism, sa lepadam limba romana si sa luam limba latina, si prin urmare sa schimbam pantalonul si surtucul pe toga, sa ne chemam Cincinatus si Brutus, in loc de Costache si Dimitrache, si sa cerem inapoi stapanirea lumii de odinioara.

Raul n-ar fi fost mare daca oamenilor cu sisteme limbistice le-ar fi placut a produce numai gramatici si sisteme; raul este ca au scris multe si de toate dupa visurile gramaticale, si au deschis era literaturii cu patosul. De se marginea in sintaxe, in ortografie, limba putea sa scape la largul ei, sa-si plamadeasca, dupa nevoie si sporul ideilor, cuvintele si vorbele, fara a trece prin patimile de fata... Dar gramerianii, pe langa fiecare sintaxa, au alaturat, cum s-a zis, productiile lor si cate un lexicon de cuvinte ideale, care fac din limba de astazi o amestecare foarte curioasa la auzire si mai curioasa la analiza. Cum sare peste un sant toata turma cand a sarit o oaie, asemene o turma de copoi, aprinsi de focul lui Apolon si insuflati de flacara muzelor, s-au aruncat dupa producatori spre a conchera (tot stil roman) templul gloriei si a imortalitatii! Ne este mila de cititori, altminterea am incarca cateva coale de cuvinte culese in potopul cuvintelor straine ce ineaca literatura, cuvinte care n-au nici noima, nici rudire cu ideea care autorii vor sa deie la lumina. Multi din scriitorii de astazi, autori sau poeti, si-au pus gloria nu a traduce o idee oarecare intr-o limba intelegatoare, ci a inadusi, a speria si a castiga mirarea pacatosilor romani cu cuvinte cat mai stralucite si mai sturlubatice.

Iert copiii care au calcat pe urme rele si au ridicat asta literatura tigarita si sontita , fara noima, fara cap si radacina; ii iert si-i putem jeli, caci stradania lor, talentul, pentru cei care ar fi putut avea talent, se acufunda de pe acum in uitare... Putine file, putine linii si putine glorii contemporane vor ramane. Cei mai nenorociti se vor ascunde in colbul bibliotecilor, si din cand in cand vreun anticar sau vreun bibliofil va da la iveala, peste vro 50 de ani, cate o fila ca o hinezarie; dar pe grameriani nu-i iert; sistemele lor toate au inceput cu vanarea cuvintelor straine si au ajuns a pune alte cuvinte straine in loc, sub cuvant ca limba romana, fiind izvorata din cea latina, este de nevoie ca cuvintele sa fie latine. Judecata pare a fi dreapta la intaia vedere, insa ii mai mult o parere decat un adevar. Dac-ar fi ca limbile sa urmeze dupa acest princip, apoi, cum am zis dinioare, sa ne intoarcem la limba mama; toate limbile din lume, vechi sau noua, se cobor dintr-o singura limba primitiva. Sau filologii romani nu cred Bibliei si stiintei filologice, care au strabatut si strecurat toate limbile globului, sau, in ipoteza rezonementului dumilor-sale, ar trebui ca lumea intreaga sa aiba numai o limba si feluritele limbi ale Europei, Asiei etc. sa se inece, din purism in purism, in limba primordiala a omenirii.

Limba greceasca, limba latina, limba germana se rudesc; cum sa talmacim aceasta? imprumutarile ce-si fac limbile nu pot alcatui o rudire asa de aproape; suntem siliti dar a crede ca au un impreun izvor; insa cum se face ca limba latina nu seamana cu limba germana? si cum se face ca un grec nu intelege pe un german sau peun latin?... Istoria ne-o talmaceste.

Cand sosi ziua in care familia omeneasca inmultita se imprastie prin lumea pustie, acea familie s-a desfacut in ramuri, care ramuri apucara, dupa nevoie, la apus, la rasarit, in dreapta si in stanga, cu turmele si cu limba lor. Acele ramuri, ajungand la locuri de hrana indemanatice, campii, munti, codri, ape, s-au asezat si, cu vremea, s-au prefacut din familie in neamuri, si din neamuri in noroade. Dupa intamplarile vietuirii pacinice sau tulburate, dupa inlesnirile hranei, dupa conditiile topografice, noroadele si-au marit nevoile, si-au oprit gandurile si au dezvoltat limba lor marginita in ziua imprastierii.

in climele frumoase, ca a Greciei si a Italiei, limbile se indulcesc, se modifica si cresc odata cu activitatea. Tot acea influentadin afara a climei si a hranei dete masura si gradul civilizatiei, care consacra statornicia si prefacerea limbilor de acum infiintate. in Asia, leaganul omenirii, se naste civilizatia, adica: ocarmuirea politica, limba, religia, artele si stiintele; din Asia, civilizatia se revarsa in Egipet, si Egipetul prin colonii o trimite Europei. Grecii si latinii dezbraca acea civilizatie din fasurile copilariei, o prefac dupa spiritul lor, si asa omenirea, leganata de un sir de imprumutari prefacute dupa locuri si epoci, constituiaza unitatea ei si mostenirea propasirii. Ceea ce intelegerea dreapta a istoriei ne spune despre despicarea intai a familiei omenesti si nasterea limbilor vechi urmeaza a ne lumina asupra limbilor din ziua de astazi. Studia istoriei neamului roman ne va spune de unde vine limba noastra si ce trebuia sa fie dupa logica acea limba; si asa numai vom ramane in intelesul cuvintelor lui Petru Maior.