Autori > Alecu Russo

Cugetari - Partea 02 - 02

02.

Nici o pricina personala nu ne-a indemnat a pune pe hartie micile observatii ce a tiparit Romania literara sub nume de Cugetari, nici nume, nici profesie de carturar nu avem; in calatoriile silite, uneori primejdioase, intre romani la 1848 am avut prilej a vedea si a ne dovedi nepotrivirea doctrinelor noua ale limbii cu firea duhului, cu nevoile si cu obiceiurile neamului. Cum zicea d... B. pe Campul Libertatii de la Blaj de silnica legatura a Ardealului cu tara Ungureasca, ca ungurii puneau la cale de romani fara romani, am putea sa zicem si noi ca gramerianii au pus la cale limba fara a intreba pe limba. Un lucru necontestat ca limbile se prefac, dar seprefac ele singure cu intrebuintarea zilnica, cu sporul ideilor si nevoile civilizatiei; insa prefacatura adusa de ani si de trebuinta, masurata pe noima aplecarilor si a naravurilor neamurilor e nesimtita la auz si la vedere. Tulburare in limbi, cum a fost revolutia noastra, pica in balta, dar nu pica pana a nu aduce confuzie in idei, desfranare in condei, cacofonie si stavila in inspiratie. Cand revolutii de aceste napastuiesc neamurile, sau neamurile pier, sau oamenii de judecata vin dincotrova si se opun potopului stricator.

Priveala unei polemici aprigi, ce a picat intr-o injosire de idei si de cuvinte neiertate, ne-a fost intrerupt sirul ideii noastre istorice. Sa o urmam de aici inainte, dupa cum faptele si vederea romanilor ne-au aratat-o in campul Blajului, al Filaretului, pe sesurile Tisei si pe malurile Prutului.

Un lucru dovideste polemica, ca toti romanii nu sunt poleiti si ciopliti ca atenienii, dar ca au mult din firea beotianilor; maidovedeste polemica inca ca pedantii sunt iuti, si indeosebi ca o seama de invatati ai Ardealului apara limba nascuta din sisteme, ca o limba ardeleneasca. Poate sa fie ardeleneasca, dar nu este romaneasca. Judecata dreapta nu ne indeamna a scrie frantuzeste, si nici un moldovan nu a propovaduit aceasta; moldovenii zic ca predicile politice de pe campul Blajului de la 1848 s-au tinut intr-o limba necunoscuta celor patruzeci de mii de romani adunati si ca acea adunare, fara Iancu, fara Buteanu si fara alti feciori asemene, ce nu vorbeau dupa gramaticile si lexicoanele Blajului, ar fi fost o mare mistificatie. Facem chemare la marturisirea celor ce au fost fata, iar daca marturisirea ar putea lipsi, ne indreptam la gazetele din acea epoca si la protocolul adunarii din mai 1848. — Suntem convinsi ca insisi invatatii Ardealului sunt astazi uimiti de rodurile si confuzia propusa; simtim aceasta la moderatia temeiurilor, a criticilor din nr. 22, 23, din Foaia pentru minte, unde cunosc ca sistemele au intrecut hotarul lucrurilor iertate. Nu vom ridica ce este gresit in apreciatia dlui G. S. despre autorii frantuji si limba frantuzeasca vorbita in Paris, desi se pare ciudat ca Iasul si Blajul sa discute aceste obiecte, cand e vorba de romanie; insa daca in Franta exista academia, si academia folositoare, aceasta vine pentru ca in Franta nu sunt, nici au fost mii de sisteme si de scoli, mii de gramatici, lexicoane si opere, dupa acele scoale si sisteme felurite in consecinte. Are Franta academie, pentru ca Franta in vreme a inlaturat pedantii, pentru ca gramatica s-a marginit a da numai reguli organizatoare a graiului unei limbi ce se vorbea si se vorbeste, iar nu codul unei limbi inchipuite. Nu este drept ce zice fratele G.S. de fratii moldoveni ca nu pricep ca limba se schimba cu vremea. Moldovenii au pus schimbarea ca un axiom de cele ce nu au nevoiede demonstrare; ne pare rau de a-l indrepta la nr. din Romania literara; dar acum zicem ca, de se schimba limbile, gramatica insa nu. Critica din nr. 23 a F. P. M. (Foaia pentru minte) se ocupa mult de alteratiile si pronuntiatiile provinciilor; si aici ne pare rau de intelesul criticului ca provincialisme nu sunt limba; dar cand oamenii din osebitele provincii, ca cronicarii, Klein, cartile bisericesti si mai tarziu sincai, s-au talmacit tot intr-un fel, fara a pica in hiere, fara a manca sapa si fara a-si pierde psenea etc., suntem siliti a crede ca este o limba. Am crede chiar intr-o gramatica ce s-ar face pe documentele ce avem, dar nu pe documente ce ne inchipuim ca am avut. Gramatica ce se complica si, pentru a vorbi mai drept, care porneste de la filologie, nu da extrasul limbii vii, ci produce teorii ingenioase cateodata, dar totdeauna imponcisatoare realitatii. Romanii au dat prea mare insusire filologiei, sau mai binecuvantologiei, care e o stiinta de anticar, si au ridicat-o pana ce au facut din ea temelia unei limbi; dar nici Academia Franceza, nici gramaticile frantuzesti nu pornesc de la filologie. Lexiconul a inscris cuvintele vechi sau noua, ori de ce bastina, introduse de practica, de amestecarea dialecturilor provinciale si straine, de inspiratiile si talentul scriitorilor. Gramerianii, pornind de la realitate, au cules si statornicit reguli organice ale tesaturii, singura misie si datorie a gramaticii. Cand practica leapada un cuvant, academia se multumeste a insemna noima si etimologia lui si a spune: cuvant vechice nu se mai intrebuinteaza; cand practica a facut un cuvant, sau a imprumutat unul, academia il inregistra iarasi cu noima si etimologia sa. Polemica insa, cat nu va ajunge in necuviinta, nu poate fi nefolositoare si ne-a destepta intr-o zi calea adevarata. Precum fratii ardeleni, carora le cunoastem multa stiinta latineasca, sunt gresiti in apreciatia lor despre autorii si limba franceza, asemenea le este gresita propunerea despre dl Eliade, ca cap de scoala in Moldova. Moldova e o tara rece, unde entuziasmul, fie politic, fie literar, nu prinde in clipeala; nici teoriile italiene si romantice ale vestitului revolutionar, nici sistemele ardelene nu au prins radacina. Cei din rari si respectabili moldoveni, ce s-au incercat in nevinovate forme, au avut putini imitatori, ramanandu-le lauda numai ca au dat semnul miscarii intelectuale, si dandu-si lauda mai mare inca, nu cu sisteme gramaticale, dar cu cercetari istorice, cu cercari de poezie si alte asemenea ce au atatat publicatiile si scrierile moldovenesti de pe la 1840. Dar si apreciatia criticului despre romanismul Principaturilor e gresita; romanismul pana la veacul al XVI-lea era numai in colt, si staturile romane se miscau in rotirea slavonismului, care, am zis-o o data, era civilizatia preponderenta. Slavonismul era Dunarii ce a fost Apusului latinismul. Ardelenii, neavand fiinta legala, nu aveau nevoie de a se tinea de traditia politica a vremii; dar daca arhiva oficiala si biserica au fost slavone la noi, sa nu uitam ca relatiile dregatorilor cu locuitorii au fost romanesti, ca cartile domnesti catre dregatori erau romanesti, ca tranzactiile scrise si judecatile se faceau romaneste; si daca in Ardeal este colectia de doua sute diplome, toate slavone, in Moldova avem sute de mii de zapise, cercetari, titluri de proprietate si hotarnice originale romanesti. Erau asa de romani, ca toate hrisoavele suna: "inaintea noastra si a boierilor nostri moldovenesti.." Talmacirile uricelor, slobozite odata cu acturile oficiale slavone, sunt inca dovezi ale romaniei si titluri ale limbii.

Studia istoriei nu este numai in carti tiparite: cartea vie a poporului, adica naravurile, obiceiurile publice si private, portul, muzica si limba ne vor da poate solutia ce o cautam, solutie ce o simtim cu totii, invatati si neinvatati, si care unii o vaneaza pe pamanturi straine; nu indelungat poate orbirea sistemelor sa intunece mintea unui neam.

Este in obiceiul criticilor, ce simt pamatul infundandu-se sub greutatea unor sisteme, a sari din un obiect in altul si de a pune in cauza efectul. Asa si dl G. S. de la gramatica a sarit la frumusetile stilului, de la Blaj la Atena si la Roma; si de la frumusetile stilului la clasicii lumii, de la clasicii lumii la cantecele populare... Dl G. S.si toate scoalele noastre trebuie sa urmeze tocmai din contra,... sa porneasca de la cantecele ce le hulesc ca sa ajunga la clasici!...Prin cate fazuri si prefacere au trecut toate limbile pana la clasici!...Numai noi am avut pretentii de a ne face clasici pana a nu incepe, de aceea suntem legati in felurite sisteme care au prefacut toata romania intr-o arena de pedanti. Fiecare faza in existenta limbilor a avut o epoca de marire, a produs o opera ce a determinat faza urmatoare; dar propasirile nu au venit cu sistemele; nu sistemele au infiat pe Ennius Rusticus , nu sistemele au infiat pe Horatius. Clasicii se chem clasici, pentru ca rezuma in ei, cu talentul sau cugeniul, civilizatia si calitatile veacului lor. Dar numai prin gramatica nu se fac clasici. Vaugelas nu e numarat intre clasicii frantuzesti, si nu avem nadejde ca romania viitoare va putea pune in randul clasicilor grameriani de astazi. Sunt autori care au scris dupa toate regulile gramaticale, si nu sunt clasici; sunt altii plini de greseli antigramaticale, dar sunt clasici. Pentru ce?... Cea intai nevoie a omului este a intelege si a fi inteles. Cat de clasic ar fi un om neinteles, munca lui e netrebnica, si cunoastem multe opere de asemenea in biata romanie.

Faceti-ne o gramatica a limbii dupa limba nu ce ar trebui sa avem, dar dupa limba ce avem, si lasati-ne sa incepem de la inceput, lasati-ne sa ne rugam lui Dumnezeu; iar nu lui Dominus Zeus, care este un domn pagan, lasati-ne sa lucram in voia sa limbusoara asta turcita, grecita, ungurita, slavonita si ce a mai fi, ce o intelegem toti, si vom ajunge si noi de cand in cand a naste cate un clasicisor. Noi, moldovenii, dimpotriva, simtim ca o mare avutie, inspiratie si limbistica este in cantecele dispretuite in Ardeal, si cu ele si voia criticului vom urma inainte cercetarile retrospective. si Homer a fost orb, si gramerianii de pe vremea lui l-au hulit de barbar si neclasic. Cu parere de rau vedem pe ardeleni mai mult dedati literei lucrurilor decat duhului, multa eruditie moarta, dar nicicum spiritul filozofic al lucrurilor.