Autori > Alecu Russo

Cugetari - Partea 02 - 13

13.

Cer iertare de descrierea aceasta lunga, cer iertare pentru nevoia in care m-am aflat de a spune de trei si patru ori tot acele lucruri si acele idei, si cateodata intr-un limbaj ce-l hulesc. Asa de nenorocita este plecarea literaturii romane si asa de intunecata mintea noastra, ca aceste principii elementare ce sunt in alte tari o fapta vederata, de care nu se mai vorbeste, ca si de miscarea pamantului, seamana a fi pentru noi lucruri din ceea lume; aiurea ar fi pedanteriesa zici ca limba, literatura si poezia sunt trei cuvinte identice ale uneia si singura formula... nationalitatea. Pentru noi, inecati in pedantism, este o noutate indrazneata de a le rosti, vrednica de hula invatatilor si legislatorilor Parnasului. Dupa pilda lui Galilei, ce striga din inchisoarea unde-l pusese pedantii vremii de pe atunce: "pururea se misca", voi striga din Moldova, ca sa se auda peste Molna, peste Milcov, peste Carpati: limbile domnilor I.L.P. si altora nu sunt limba romaneasca si literatura de astazi nu-i literatura romaneasca.

O mare mahnire simt; neologismul nesocotit asa ne-a invalatucit, incat nu mai putem zice cele mai simple lucruri si mai obicinuite, fara amestecare de vorbe straine: deprinderea noastra de limbi si de lexicoane straine ne-a taiat la radacina cuvintele si idiotismul adevaratei limbii noastre, incat ne este mult mai usor de a scri si vorbi frantuzo-romaneste si italiano-romaneste, decat sadea romaneste; ne miram cand un cuvant roman sau o locutie pamanteana pica din condeiul nostru. Cuvintele sunt tarusele, idiotismul este marca, iar stilul este nationalitatea unei limbi. Marturisesc neputinta mea, desi am cercat a arata rana noastra, ramanand cu nadejde ca Pascalii, Volterii, Cornelii, Racinii romani viitori vor gasi si limba si stilul roman, care le-am prapadit.