Autori > Alecu Russo

Cugetari - Partea 01 - 09

09.

Ar fi de prisos a starui in contradictia ce infatiseaza sistemele limbistice cu firea limbii si a neamului; sa ne marginim a spune ca, in orice parte a Romaniei, autorii, de proza sau de versuri, cititi, iubiti sunt aceia care au ramas mai aproape de noima nationala; e de prisos a spune numele stiute; dar sa facem si partea Ardealului in aceste nume, intre acesti oameni.

Desi sistemele radicale au luat nascare in Ardeal, totusi are si Ardealul feciori zdraveni, ce-si pot da mana cu noi impotriva pedantismului. Am reprodus in cugetarile aceste jumatate numai a articolului: Putine aratari pentru latinirea limbei noastre. Iata cum urmeaza dl uitiraB, rara, de nu singura, exceptie a Ardealului... "Vezi, in contra acestei clase de literati citise si dl tipar in anul 1838, cunoscutele versuréle:

Dracul negru s-a vazut
Pui de rata potcovit,
Ciocarlie cu rochie,
soarece cu palarie.

Asa pentru noi, carturari de a doua, a treia si a patra clasa, nu ne sfiim, intru groasa noastra nestiinta, a gramadi pe aceasta vergura frumoasa si blanda, cu orice trente si petice antice, mai noua, moderne, mai in scurt pe toata plasa, fara ca lenea sa ne lase a ne deschide ochii a cerceta cu de-amanuntul cu care costum ar sta mai bine fecioarei noastre in veacul al XIX-lea, ce croiala (formele) cere statura ei.

Unii ne punem toata osteneala ca sa scapam de sclavia slavonismelor. Ce facem insa? in loc sa alungam numai pe slavonismul care ne sta in capul mesei, precum zice dl Eliad, ne apucam si smulgem o gramada de pene cu trebuinta, fara trebuinta, pana lasam pasarea golana, pentru ca sa o clantaie toate celelalte. Ba nu o lasam, ci curand o coperim cu toate peticele ramase din toga consulara a lui Cicerone, care, daca ar invia si ar vedea ce batjocura facem atat limbii sale celei mai aristocratice decat toate limbile pamantului cat si nevinovatei stranepoate, nu ma indoiesc ca nu ne-ar bate cu vergele, iar un Horatiu ne-ar saluta cu un "imitatores servum pecus".

Nicaiurea si niciodata comoditatea si lenea noastra, a carturarilor romani, nu se da mai pe fata decat cand noi ne formam dreptul absolut de a pune mana pe toata limba latina si a o face de servitoare prea plecata la a noastra. insa nici este mijloc mai sigur de a ne vadi in ochii strainilor saracia limbii noastre, decat cand, lenevindu-ne a-i aduna toata avutia ei la un loc din toate tarile locuite de romani, rapim fara sfiala de acolo de unde aflam mai indemana.

Nu incape indoiala, noi suntem si am fost siliti a imprumuta o parte oaresicare de termeni de la limba latina, nu avem insa dreptul de a lua mai mult decat numai pe cat ne lipsira pana acum cutare idei, pentru care nu gasim nicidecum cuvinte in limba romaneasca, cu atat mai putin ne este iertat a trage dunga peste 1700 ani, a nu sti schimbarile prin care a trecut limba noastra, a nu respecta prezintele ei, auzul, eufonia, mai in scurt, legile gramatice si estetice care s-au invascut in limba.

Eu neg ca limba noastra ar fi saraca; limba nu ne e mai saraca decat alte insoratoare; suntem insa noi insine saraci de dansa, o mai si saracim cu capriciul nostru".

Dl uitiraB deneaga saracia limbii in acest articol ce ne-a castigat inima si deschide toate orizoantele intunecate de gramaticile a feluri de autori si de sisteme. D-lui, in acest articol, care numai in infatisarea sa straina de ortografie ne aduce aminte de Ardeal, deneaga dreptul de a despoia limba latina; iar noi, care marturisim ca faptuitorii feluritelor gramatici sunt toti absoluti, ba inca si filozofi absoluti, noi denegam ca vreodata romania va putea urma pe caile criticate de dl uitiraB, pe caile alese de unanimitatea concetatenilor sai. Avem convictia dureroasa ca Ardealul pe mult timp inca nu este menit a prinde loc in mica literatura romaneasca, de nu va parasi sistemele cu care o inadusa acum pedantismul latin.