Autori > Alecu Russo


Cugetari - Partea 01 - 04



04.

De mult caut a-mi da seama de haosul limbistic din Ardeal, si nu izbutesc decat a ma pierde intr-un haos de gandiri. Asemenea anomalie nu ar fi de mirare in Principate, unde treptarea poporului, intemeiata de indelungata vreme, si imprejurarile politice au putut aduce institutii si elemente felurite din toate partile, unde educarea cu totul franceza, de treizeci ani incoace, a putut aduce in ratacire forma si stilul scriitorilor, precum educatia greceasca a veacului trecut a lasat urme vederate. — Dar Ardealul nu ne poate da talmacirea istorica a ratacirii sale, si este greu de inteles cum o familie patriarhala, unita intr-un singur gand, sentimentul nenorocirii sale, a ajuns la comedia limbistica de pe campul Blajului! Cu durere o mai spunem o data, Blajul a fost o tribuna unde multe din capetenii pareau a se lupta mai mult pentru un sistem scolastic decat pentru drepturile neamului romanesc.

Cand si cum au rasarit sistemele?... Veacul al XVIII-lea a dat ardelenilor doi autori romanesti: sincai si Petru Maior. sincai, desi pe ici-cole se incearca cu limba, insa, dedat cu cronicarii romani, este roman in limba, in idei, pana si in forma; cevasi din mareata simplitate a cronicilor noastre se revarsa in Cronica romanilor a sa.

Petru Maior, ce trece in opinia ardelenilor inaintea lui sincai, desi inca roman, dar se uita cu dragoste la limba latina si lucreaza la deschiderea erei aste noua care nu a produs nici o carte romaneasca. Pildele vor arata mai bine ceea ce vroim a spune decat cuvintele; iata cum scrie Miron Costin in Letopisetul Moldovei: "inceputul tarilor acestora si a neamului moldovenesc si muntenesc si in tarile unguresti cu acest nume de romani, pana astazi, de unde sunt veniti intru aceste parti de pamant, a scrie multa vreme la cumpana au statut cugetul nostru. Sa incep ostenea la aceasta dupa atatea veacuri de la descalecatul tarilor dintai, de la Traian imparatul Ramului, cu cateva sute de ani preste mie trecute, se sparie gandul. A lasa iarasi nescris, cu mare ocara infundat neamul acesta de o seama de scriitori, este inimii durere.

Dupa multe solii ce trimisese Bogdan-voda la craiul lesesc pentru sora-sa Elisafta, pre care o au cersut, si vazand ca nu vrea sa i-o deie, au socotit ca are vreme sa-si rascumpere rusinea sa despre craiul lesesc cu sange nevinovat, si au inceput a strange oaste. Ce vazand craiul unguresc vrajba ce intrase intre dansii, si simtind ca Bogdan-voda face oaste asupra lesilor, au trimis sol pre stefan Teleki ca sa-i poata impaca...".

Asta e limba moldoveneasca din al XVII-lea veac. intre limba aceasta si limba lui Petru Maior si a lui sincai deosebirea este neinsemnata!

Urmasii lui sincai si ai lui Petru Maior zic: "in contra lui stefan din Moldavia se persecuta plan perfid din partea lui Albert si Vladislav; acela se prepara neincetat sub pretext de a purcede in contra turcilor. Prefectul Transilvaniei, Dragfi, si comitele Timisoarei, Ioza, capatara ordine de la Vladislav sa steie parati spre a intra in partile transalpine. inceputul anului R. 2250 (Hr. 1497), Albert provoca pre stefan sa-si stranga ostile spre a lucra in comune in contra turcilor, ca sa-si recapete Chilia si Cetatea Alba. Acesta se dechiera a fi parat la toate." Mai departe: "Sultanul, multemit cu deputaciunea ce adusese diverse daruri cu onoare, restitui darurile, promitand tarei pace si moldovenilor amicitie. in anul R. 2258 (Hr. 1505), Bogdan peti de la Alexandru, regele Poloniei, pre sora-sa Eliza de sotie, insa muma-regina precum si printipesa recuzara casatoria, fiindca Bogdan era lusc! dar regina nu mai trai mult si muri. Atunci Bogdan, care stia ca aceasta fuse cauza printipala de i se recuzara mana printipesei, reinnoi peticiunea in al doile, insa capatand raspuns negativ, irrupse in Pocutia si ocupa cetatile."

Trei tomuri de asemene!!! Iata cum se scrie istoria, adica o carte de invatatura pentru cei lipsiti de invatatura, pentru cei ce au nevoie de a intelege faptele stramosilor! Cat pentru romanii cei invatati avem inca ceva mai frumos:

"Definitiunea e substitutiunea certor desemnaciunii caracteristice in locul simplei denumiri a unui obiect sau a unui fapt. Attentiunea e actul prin care aplicam cu vointa si cu adaparaciune una din facultatile noastre cele intelectuale spre un obiect determinat. Daca aplicaciunea e interna, atunce vorbei attentiune se substituie vorba reflexiune. Attenciunea rezulta din o interventiune energica a vointei in lucrarea inteligentei."

Ne-aducem aminte ca un om cu spirit isi cerceta pe un al sau nepot, de curand sosit din strainatate: "Hei... fatul meu, spune-mi: invartita cum se cheama frantuzeste?..." "invartision", raspunse nepotul. Romaneste, invartita se cheama astazi invartaciune.

Petru Maior zice: "Cine vra sa cerce inceputul limbei romanesti ii este de lipsa mai inainte sa aiba cunoscute intamplarile limbei latinesti" . Ucenicii lui Petru Maior au rastalmacit cuvintele dascalului; afundati in cartile latine, colbul gimnaziilor le-a ascuns lumea; ei s-au uimit si s-au impietrit in fantastice teorii, s-au uitat la materialul zidirii in loc de a imbratisa armonia liniilor, au invatat limba intr-o inchipuire retrospectiva, in loc de a o invata la izvorul ei adevarat, la scoala trebilor, a nevoilor si a istoriei neamului. in Principate sistemele, in lupta cu lumina, cu miscarea publica, cu grijile politice, cu critica, cu dispretuirea unor din scriitorii cititi, supuse a fi judecate pe teatru, s-au desfacut si se desfac din zi in zi, ramanand din ele numai o inlesnire pentru impamantenirea cuvintelor de lipsa. Adevaratul spirit al desteptarii romanismului a avut si are cuibul sau in Principate, unde elementele straine s-au ros si au slujit a ne intari. Generatia trecuta, desi leganata in indoita inraurire greceasca si a literaturii franceze din al XVIII-lea veac, ne-a lasat insa pagini frumoase romanesti; generatia de fata se lupta inca in haosul sistemelor, dar haosul va fi invins pana in sfarsit. Afara de carti grele de desertatii si de argumente, Ardealul nu a dat romaniei pana acum o singura carte de inchipuire si care sa razbata inimile.

De aceea socotim ca literatura romana se imparte astazi in doua scoli: una ce isi are cuibul in Bucuresti unde se cultiva cu entuziasm toate sistemele, in orice tipat discordant se sfarsesc, in iune, io, int etc., al doilea, ce s-ar putea numi eclectica, are mai multi partizani in Moldova; aceasta este scoala celor ce doresc mai inainte de toate a scrie pentru romani si romaneste, si a face o literatura numai din vitele noastre, iar nu din limba francezilor, a italienilor si a jargonului neinteles din Ardeal.

Neputand crede ca acest jargon va pute invinge vreodata vestita dreapta judecata a romanului, neputand crede ca copiii romanilor vor ajiunge a nu se intelege cu parintii lor, neputand inchipui ca gramaticile vor fi mai tari decat veacurile, ca sistemele vor putea dovedi natura, putem sa nu ne ingrijim de a vedea intronarea unora din sistemele ardelene in scoalele noastre. Va trece si ardelenismul, cum au trecut multe alte sisteme incalcite, si va ramane numai romanismul! caci limbile care se inteleg numai prin tipar sunt limbile moarte, si romanii sunt inca plini de viata!





Cugetari - Partea 01 - 01
Cugetari - Partea 01 - 02
Cugetari - Partea 01 - 03
Cugetari - Partea 01 - 04
Cugetari - Partea 01 - 05
Cugetari - Partea 01 - 06
Cugetari - Partea 01 - 07
Cugetari - Partea 01 - 08
Cugetari - Partea 01 - 09
Cugetari - Partea 01 - 10
Cugetari - Partea 01 - 11
Cugetari - Partea 01 - 12
Cugetari - Partea 01 - 13
Cugetari - Partea 02 - 01
Cugetari - Partea 02 - 02
Cugetari - Partea 02 - 03
Cugetari - Partea 02 - 04
Cugetari - Partea 02 - 05
Cugetari - Partea 02 - 13
Cugetari - Partea 02 - 14
Cugetari - Partea 02 - 15


Aceasta pagina a fost accesata de 624 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio