Autori > Alecu Russo

Cugetari - Partea 02 - 14

14.

Am zis ca studia inteleapta a vechimii este de neaparata nevoie si mai zic o data. Doua influente ale societatii antice sub chip de doi oameni deosebiti, ce se cheama Virgiliu si Ovidiu, sunt temelia caracteristica a aplecarilor romanilor; desi prefacuti de veacuri dupa duhul noului popor roman, acesti doi oameni inrauresc poezia,obiceiurile, legislatura si viata curata plugareasca a neamului nostru. stiintele, artele, religiile, precum si limbile, au iesit din sanul noroadelor; in urma au sosit poetii, invatatii, ce nu sunt alta decat culegatorii, pazitorii si latitorii iscoadelor obstesti... Asa pastorii au descoperit randul stelelor si al vremilor, asa pescarii au inceput plutaria, asa babele s-au indletnicit cu buruienile de leac; asa limba noastra facuta de popor s-a pastrat de el... Odata cu risipirea Romei se stinge civilizatia in colonii; legioanele se ridica, invatatii, care-s fricosi ca si alti oameni, desi filozofi, parasira Dacia, si ramane numai poporul cel mic din sange roman imprumutat in Italia, Galia si Spania, cu o limba felurita, ca si sangele lui... Parasirea Daciei de romani dadu noul popor prada barbariei; de la al treilea pana la al unsprezecelea veac, in care se mai linistesc navalirile popoarelor, si rasaritul Europei isi ia o asezare mai statornica; neamul roman se mistuie sau de-abia se zareste in istorie cand si cand. insa in loc de a pieri, nenorocirile politice slujesc a intari neamul. Ele dezvolta in urmasii coloniilor o civilizatie casnica, ce nu-i nici civilizatia Romei, nici barbaria hunilor, si nasc limba, naravurile, duhul si nationalitatea noua romana, pe risipurile agricole si religioase ale societatii vechi; un element nou, imprumutat oamenilor din Asia, adica pastoria, element prapadit in Grecia si Italia dupa pravila nevoita a propasirii civilizatiei, se adaoge si se tipareste in aplecarile civilizatiei noua a romanilor. Aceste elemente se casatoresc si produc o fiinta noua trecuta prin botezul hristianismului.

O cautatura repede in obiceiurile, traditiile si idiomul romanilor ne-a intari ideea si ne-a statornici adevaratele principii istorice. Istoria limbii noastre ii cuprinsa in perilips in razboaiele neamurilor din tara Ungureasca si din Ardeal in 1848 si 1849. Mai mult decat noi, care suntem interesati de-a dreptul in dezbaterea pricinii acestor sangeroase intamplari, invatatii straini au cercat a se sui pana la pricina pricinilor, insa unii numai au presimtit adevarul, altii, mai ales frantujii, dupa obiceiul lor de a lega toata miscarea omenirii de inraurirea franceza, n-au vazut alta in campiile unguresti decat o urma a galcevirilor filozofice si revolutionare ale Parisului. Nici o chestie de la 48 — la 49 n-a fost mai incurcata, mai sucita si mai impleticita de jurnalismul si invatatii frantuji ca chestia nationalitatilor. Pe vremea aceea iesise la iveala o geografie, o istorie , in care toate limbile, si toate povestile se loveau in capete, fara ca romanii, slavii si maghiarii sa-si poata cunoaste idioamele, naravurile, numele si tara.

stiinta oficiala, ca si jurnalismul, ineca fortuna noastra in fortuna Apusului, tot dupa acea fala franceza nemarginita, ce vede Franta in tot si peste tot.

Limbile, numele popoarelor Rasaritului, dusmaniile ce le desparteau, precum si istoria lor, sunt necunoscute Apusului. De aceea jurnalistii, invatatii si diplomatii se ratacira, iar un roman, un maghiar si unslav, care-si cunosc tarile lor si inima neamurilor, vor gasi in el insusi cauza acestor razboaie; intinderea ideilor moderne ii marginita pe tarmurile Dunarii, ii marginita in putine capete din treptele de mai sus; iar lupta a pornit din bordeie. Doua randuri dintr-un cantec din Ardeal care ne-a indrepta la izvorul intamplarilor de la 48:

Horia bea si veseleste,
tara plange si plateste.

Razboaiele neamurilor sunt cuprinse in aceste doua randuri. Nu am nevoie a face romanilor monografia cantecului acestuia; feciorii acelor ce cantau pe la 1782 "Horia bea si veseleste", ciobani de la Abrud, plugari si feciori de popi, incepura in 1848 razboiul tot cu acest cantec. Cantece de asemene fire se canta de 15 veacuri pe malurile Tisei, Dravei si Dunarii si sunt printipul necunoscut al Apusului.

Toata ideea politica si sociala a lui Kosut de a amesteca toate nationalitatile Ungariei in singura nationalitate maghiara pica inaintea indarapniciei intemeiata pe poezie si pe obiceiuri a romanilor si a slavilor. Kosut isi sprijinea sistema, ca toti facatorii de sistema, pe o logica ce i se parea dreapta si totodata cu putere administrativa, cu tunuri si cu standarul, adica spanzuratoarea. La logica lui Kosut, romanii si slavii opuneau alta logica si ziceau: "dovedeste-ne ca limba ungureasca ii mai frumoasa decat a noastrasi vom vorbi ungureste; dovedeste-ne ca-i mai cinstit a se chema Ianos in loc de Ion sau Ivan, si ne vom chema si noi Ianos".