Autori > Alecu Russo

Cugetari - Partea 01 - 12

12.

Departarea romanilor de apus, de unde era originea lor, ii aruncase nu numai in catolicismul rasaritean, dar si in slavonism, slavoneasca fiind limba politica, oficiala si religioasa a Dunarii. Cercarile lui Racoti de a trage pe romani la dogmele lui Calvin, intr-o tintire politiceasca, il indeamna a porunci talmacirea cartilor bisericesti din slavoneste si a intemeia slujba bisericii in limba romana, pentru a-si castiga numeroasa poporatie romana din Ardeal si din comitaturile unguresti si a nu o lasa nici catolicismului rasaritean, nici catolicismului roman, care, dupa cum este stiut, nu ingaduie serbarea liturghiei in alta limba decat in limba latineasca. Unul din cele vechi titluri ale limbii romanesti este: "Psaltirea ce sa zice: cantarea a fericitului proroc imparat David, cu cantarile lui Moisi, si cu suma si randuiala la toti psalmii, izvodita cu mare socotinta din izvod jidovesc pre limba romaneasca, cu agiutorul lui Dumnezeu si cu indemnarea si poronca, dimpreuna cu toata cheltuiala, a mariei-sale Gheorghe Racoci, craiul Ardealului i proce. Tiparitus-au intru a mariei-sale tipografie dintai noua; in Ardeal, in cetatea Belgradului."

Si mai departe: "Cinstitul si luminatul semn al mariei-sale craiul Ardealului, si al domnului partitor tarii Unguresti, si a spanului secuiesc osteste i proce." I. Corinth. "in soborul crestinilor mai voiesc a grai cu inteles 5 cuvinte, invatand pre altii, decat zece mii de cuvinte in limbi straine." Cuvintele aceste de seamana a fi critica sistemelor limbistice de astazi ale romanilor sunt o lovire fatisa in contra bisericii latine. Predoslovia catre maria-sa craiul Ardealului si predoslovia catra cititori I. Corinth este un curs de istorie a schimbarilor politico-religioase ale vremii si o dovada ca limba scrisa a inceput cu talmacirile acestea. Pretutindene unde se afla suflare romaneasca limba slavona paraseste altarele si oficialitatea; revolutia se face intr-o clipeala si fara contestatie pentru ca era in inima neamului de a vietui din puterile totale ale lui, pentru ca era in natura dreptei judecati a romanului si pentru ca intemeia si mai tare duhul neatarnarii neamului si improspata antipatiile de semintie amortite acum de mult, cu legaturi politice si religioase. Dar talmacirile poruncite de Racoci cu scop politic atatau indata luare aminte a staturilor romane: luand din reforma ceea ce era dupa intelesul si folosul neamului, limba vie si serbarea bisericii, bisericile din tara Romaneasca si din Moldova, mai cu seama din Moldova, unde clerul avea mare nume de invatatura si de evlavie, opun la acele talmaciri alte talmaciri, compun cazanii si evanghelii comentate, anticalviniste si pastreaza nejignita credinta religioasa a Principaturilor ce era puterea lor, intarind prin influenta lor si credinta indoita a romanilor de peste Carpati.

Incercarea de propaganda politico-religioasa a craiului Ardealului avu de urmare pentru romani a da nascare unitatii romane in toata intregimea ei, a intari nationalitatea printipaturilor cu inaugurarea desavarsita a limbii si dezbarnarea iar desavarsita a credintei ce putea sa le atarne de Ungaria sau de Polonia, primejdia noastra de atuncea.

Precum tot din epoca reformei religioase porneste si intemeierea unor limbi apusene ca limbile franceza si germana, asemene si la noi traditia limbii porneste de la lupta lui Racoci si reactia Principaturilor in contra propovaduirii calviniste.

Dupa titlurile istorice ale neamului ce nu le recuza nimene, dupa analele pozitive ale limbii, in zadar am mai cerca vreun temei scoalelor moderne, care toate inlatureaza si pomenirea chiar a traditiei, ca oamenii cei noi ce isi tagaduiesc parintii, nestiitoare poate aceste scoli ca analele noastre raspund la epoca cea mare europeana zisa Renasterea, adica epoca in care popoarele de toate vitele si-au gasit forma desavarsita in limbi, in naturi, in pozitia politica si au plecat pe calea cea larga a stiintelor si a civilizatiei.

Am zis ca scoalele limbistice au cuibul lor in Bucuresti si in Ardeal. Acele din Bucuresti care au luat de organ Patria sunt scoale de fantazie, ce umbla dupa teorii artistice, croind o limba dramatica, da nu romana, pe formele scoalei ultraromantice franceze de la 1830, scoala cu parul lung, cu antiteza in cap si in picioare, cu manta pe un umar, cu ghitara aninata de gat si cu spada in mana, scoli de geniu necunoscut in ingrata romanie, scoli ce nu au nevoie de a tinea seama de istorie, si cheama traditia o coterie. Adevarat ca scrierile ce ies din aceste scoli sunt netrebnice pentru multime; adevarat ca propasirea ideilor se intinde la numarul fericitilor ce le pot intelege; adevarat ca nu sunt de acele "ce spun cinci cuvinte invatand pe altii, dar de acelea ce spun zece mii de cuvinte in limba straina"; adevarat ca aceste scoli au de scop a invata si a convinge pe cei invatati si convinsi numai. Curioasa coterie este traditia, de o pot intelege si multimea, si invatatul, si scoalele bucurestene.

Seama Ardealului in istoria noua a limbii e mai grea. Ardealul, ce are traditia calvinista, Ardealul, care in veacul trecut s-a luptat cu acea traditie in contra naduhului strain, purcede si el insa din radicalism, si radicalism latin. Multa stiinta, multa eruditie sunt in Ardeal; prin urmare, logica istorica nu a putut fi nestiuta si neinteleasa ca in alte scoli.