Autori > Alecu Russo

Cugetari - Partea 02 - 05

05.

Intrebuintand porecla data de dl M. Kogalniceanu unor "Columbi" literari de astazi, am zice cu temei ca, Petru Maior osebit, toti novatorii din timpul nostru au fost si sunt tatari in limba si in istorie, cand s-au silit a ne incredinta ca suntem fiii romanilor de pe malul Tibrului si ne-au indatorit a vorbi latineste. Nici un purist neolog nu poate intuneca adevarul istoric, pentru ca adevarul acesta este viata ce ne misca. Pe langa izvorul istoric trebuie sa mai tinem in seama ca norodul alcatuit din colonisti si legionari, trezindu-se intr-o tara cu paduri intinse, cu felurite zidiri ale naturii necunoscute lor, cu clima osebita, cu vecini dusmani inarmati si straini de haine, de limba, de naravuri, silit de a-si preface in totul viata inlesnicioasa a Italiei si a Galiei in viata aspra, muncitoare, au capatat alte idei, aplecari si impulsie, si-au prapadit accentul dulce; prin urmare, dialectele felurite intrunindu-se, au mai sporit cu cuvinte noua. Ce fac neologii din cuvintele nascute odata cu romania... cuvinte ce nu sunt nici latine, nici grece, nici celtice, nici slavone?.. Ce vor face din radacinile pelasge ca: iorum, hora, miros?... Cu ce dreptate vor zvarli sau opri cuvantul codru, cuvant nelatin, dar ce se gaseste in limba frantuzeasca veche?... glod, in limba spaniola si alte multe?... Bucurestenii si poetii din Moldova zic astazi: parfum... Ardelenii au osandit si pe Petru Maior de slavon si ne-au dat lexicoanele ce le stim.

Acestea sunt temeliile istorice ale limbii si a neamului. Fapta logica nu poate fi alta, decat o limba compusa de mai multe elemente; toate aceste elemente au conlucrat a o produce, prin urmare nici unul nu e strain si slavonismul este o nevoie istorica pentru limba noastra precum germanismul, arabismul au fost nevoile istorice ale celorlalte limbi neoromane, pentru a se intregi. Scoate din limba romaneasca ramurile straine... unde e limba... unde e originalitatea ei?... Orice vom face, mirosul slavonesc are sa ramaie; doara sa ne hotaram a adopta ex abrupto limba latina sau alta inloc. Slavonismul e strigoiul cu care ne sperie reformatorii; dar ni se pare ca reformatorii nu au invatat rolul slavonismului in limba noastra; ardelenii si banatenii leapada slavonismul, pentru ca le-au fost urati sarbii ce le disputau dajmele bisericilor; noi lepadam slavonismul pentru ca uram astazi pe rusi, insa cu toate aceste uri, slavonismul nu ne va lepada si el zice ca domnul Moldovei: "Daca voi nu ma vreti pe mine, eu va vreau pe voi". Precum in randuiala psihologica, asemene si in randuiala materiala a lumii si a faptelor istorice sunt principuri ce se imponcisesc la intaia vedere, dar aceasta este orbirea duhurilor mici si a vederilor scurte, ce nu vad mai departe decat la gardul lor si isi uimesc mintea si priceperea a chiti un lucru sau o chestie numai pe o parte.

***

Dupa socotinta mea, rolul adevaratilor invatati ce se vor indeletnici cu filozofia va fi sa se margineasca in definitia randuielilor limbii, statornicia sintaxei si a ortografiei; iar alcatuirea, intrebuintarea, iscodirea sau departarea cuvintelor trebuie sa ramaie proprietatea urechii, a bunei judecati ale scriitorilor. Codul limbii nu poate fi mai aspru decat cele politicesti. Cuvantul, fie slav, fie turc, fie latin, ce se va romani, are drit de impamantenire, si numai obsteasca framantare si nevoia pot sa-i deie indigenatul, iar nu autoritatea fabricantilor de sisteme. Oare elementul fundamental german al limbii engleze ii necinstit, desi limba englezeasca cuprinde multe cuvinte franceze, italiene, latine?

Oamenii seriosi, ce privesc literatura ca complementul nationalitatii, sunt datori sa se opuie puhoiului de sisteme cuvantase si acombate tendentia literaturii cu cuvinte verzi si stacojii ca frunzele copacilor cand le-a batut bruma toamna, in loc de idei bune...Ideea buna aduce cuvantul... desertaciunea sub cuvinte sturlubatice ce nu se leaga unul cu altul ii cangrena noastra... Le faux goûtest toujours le faux goût!

intai si intai, pana a nu ne arunca in bolboacele etimologiei si ale purismului, facut-am de-amanuntul catagrafia bogatiei sau a saraciei limbii? si al doilea, cati ne-am indeletnicit cu chestii gramaticale si cuvantale avut-am deplinele stiinte cersute de asemene obiect...? Sa nu rusinam fudulia nimaruia, dar sub chip de invatati, multa nestiinta se ascunde, multi au zvarlit in sistemele lor cuvinteo sandite straine, care ar putea dovedi de o bastina mult mai romana decat bastina osanditorilor.

Cand romanii vor intorloca o societate serioasa, spre asezarea si dezbaterea chestiilor limbii, cand vor pune pe izvod tot ce au, cand societatea aceea va incheia jurnal de toate cuvintele primite, indigenate, lepadate, innoite sau invechite din tarile unde se vorbeste romaneste, cand se va aseza sintaxa si ortografia nu dupa placul fiestecarui, dar dupa duhul istoriei si a originilor neamului, atunci literatura isi va lua zborul si va fi expresia neamului. insa, ce va fisi mai de folos inca, pana atunci, ar fi sa vie in ciuda pedantilor un soi de Pascal, Racine sa scrie in limba romaneasca fie acea limba pura sau pe slavonie in tie, in tio, in tiune, in ciune, o carte de inima si de duh roman... in acea zi pedantii se vor sterge ca umbrele, ca nimica nu omoara pedantismul ca o carte frumoasa, simpla, de gust si de idei.

Reactia in contra apucarii literaturii de astazi trebuie sa vie judecata si gustul se vor isca in ziua aceea in care vom intelege ca literatura este painea zilnica a unui neam. intr-acea zi se va ridica furtuna imprastietoare a pedantismului; putine scrieri vor scapa; acele scrieri sunt ale oamenilor care s-au oprit pe marginea prapastiei novatorilor, fara insa sa se imbrace cu totul cu mantaua limbii poporale, tocmai ca oamenii ce inot intre doua ape... Unii, desi numai talmacitori ai ideilor si scrierilor straine, si-au pus incale silinta a le traduce intr-o limba limpede si inteleasa, in care sistemele noua isi arata urechile cand si cand ca o pata neagra pe o panza alba. Sunt inca cateva scrieri care dovedesc o presimtire demisia literaturii si se deosebesc de operele pedantilor prin o miscare sloboda, o aducere aminte de obiceiurile limbii, si prin urmare au o actie morala pe cititori, dar sunt rari... Totimea literaturii seamana o mozaica a caria pietricele, nepotrivite in flori si marime, nu sunt unite cu ipsos, toate literaturile cunoscute s-ar putea scula si zice:"Pagina aceasta-i a mea; ideea aceasta, schimosita si desfrumusetita,o cunosc; fraza cutare ii furata din operele lui Lamartine, lui Dumas, lui Hugo, lui Byron, fila atata, randul al 5-lea sau 6-lea".

Departe de a impiedeca studia antichitatii si mai ales acea latina, noi am indemna din tot sufletul, caci acea studie ii baza dritului nostru istoric. insa de la studia literala la aplicatia ei la starea noastra este o prapastie de saptesprezece veacuri... Sunt multi oameni dintre romani care stiu latineste si chiar numai latineste; asta nu-i de ajuns. Pe langa latineasca mai trebuie tactul care intorloaca trecutul cu ceasul de fata, ca sa le talmaceasca si sa inteleaga duhul lucrurilor si framantarea lumii. invatatii nostri latini s-au uitat in lumea noua prin ocheana lumii vechi. Revarsarea popoarelor noua a prefacut pamantul, hristianismul a prefacut civilizatia; ramane numai a despica in interesurile si civilizatia de astazi inraurirea vechimii si maritisul ideilor, interesurilor popoarelor noua cu traditiile si viata veche.

Deci pentru romanie, Tacit , Ovid, Virgil sunt ciceronii ce ne vor talmaci viata romana si ne vor introduce in viata romana... din ei sa luam ce este dreapta clironimie a noastra, ca sa o adaogim la avutul nostru; iar restul nu-i al nostru, ii un legatum al omenirii intregi, un muzeu unde toti intram fara a putea lua nimic.